Comentarii
REGULILE DE JOC PENTRU ALEGERI AU FOST STABILITE. CUM VOR PROCEDA PARTIDELE?
Comentariu semnat de analistul politic al Agenţiei INFOTAG, Igor Volniţchi
Partea 1. Majorarea pragului electoral va face probleme majorităţii partidelor
După un suspans de circa patru luni (cîte au trecut de la votarea, în prima lectură, pînă la adoptarea modificărilor la Codul Electoral), Parlamentul a stabilit regulile de joc pentru următoarele alegeri, fapt care ne permite să tragem unele concluzii despre cum vor acţiona partidele în continuare.
Ar fi de menţionat din start că, contrar aşteptărilor, comuniştii nu au cedat şi au votat pentru un prag electoral de 6%, care le poate aduce probleme serioase unor partide de opoziţie. În aceste patru luni, s-a vorbit intens că PCRM ar fi dispus să accepte majorarea pragului electoral de la 4% pînă la 5% ca să-şi ajute colegii de parteneriat – Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) – să treacă în viitorul Parlament. Se ştie că PPCD a pierdut un număr impunător de susţinători ca urmare a alianţei cu comuniştii şi, evident, nu mai poate pretinde că are un electorat stabil de 8-10%. Desigur, după alegerile locale din vara anului 2007, creştin-democraţii au încercat să demonstreze că rating-ul lor continuă să rămînă destul de ridicat şi că ei nu îşi fac probleme vizavi de prezenţa în viitorul Legislativ. Într-adevăr, rezultatul PPCD a fost peste aşteptările observatorilor politici, dar alegerile locale au avut un specific: s-au votat oameni concreţi, nu partidul. În 2009, situaţia va fi alta, rolul de bază îl vor juca nu reprezentanţii partidului în teritoriu, ci liderii lui şi mulţi îşi vor aminti de votul din 4 aprilie 2005. Evident, liderii PPCD conştientizează acest lucru şi, dacă au invocat rezultatul din alegerile locale, au făcut-o doar pentru public.
La votarea modificărilor la Codul Electoral în lectură a doua, finală, creştin-democraţii au oferit o mică surpriză: chiar liderul PPCD, vicespicherul Iurie Roşca, a propus un prag electoral de 6%, deşi, logic, nu era interesat de aceasta. Cu luciditatea care l-a caracterizat întotdeauna, Roşca a înţeles că un prag de 5% mai mult l-ar dezavantaja decît l-ar ajuta. În societate începuseră discuţiile intense despre declinul în care a intrat PPCD, astfel că, în cel mai bun caz, ar depăşi un prag electoral de 5%. Aceste discuţii ştirbeau la modul serios imaginea PPCD-ului, diminuau încrederea în partid şi, pînă la alegeri, i-ar fi redus şi mai mult şansele. Iurie Roşca a preferat să apuce taurul de coarne şi să joace pe psihologia oamenilor. El a declarat că PPCD doreşte un prag electoral de 6% (uitînd că tot PPCD a insistat în 2005 asupra reducerii pragului pînă la 4%) şi s-a arătat sigur că formaţiunea sa va fi prezentă în viitorul Parlament. Astfel, el măcar pentru un timp i-a lipsit de argumente pe acei care nu scapă nici o ocazie pentru a demonstra că PPCD este în declin de popularitate. Este un joc destul de periculos, care ar putea să coste PPCD chiar prezenţa în viitorul Parlament.
Pe de altă parte, s-ar putea ca Iurie Roşca să fi încercat să obţină maximum de dividende pentru sine şi pentru formaţiune, fiind conştient de faptul că, oricum, comuniştii vor prefera un prag de cel puţin 6% (pentru că, la un moment dat, se vorbea chiar despre un posibil prag de 7%). Desigur, comuniştii şi-ar dori ca PPCD să fie prezent în viitorul Parlament, căci voturile creştin-democraţilor pot fi de aur la alegerea următorului şef de stat sau, eventual, chiar şi la investirea în funcţie a noului Guvern. Dar, indiferent de acest lucru, comuniştii sînt conştienţi că, încercînd să-l ajute pe Roşca printr-un prag de 5%, îi pot ajuta şi pe alţi concurenţi (Partidul Democrat, Partidul Social Democrat, Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal şi poate chiar Partidul Socialiştilor „Patria-Rodina”, care, la alegerile precedente, împreună cu Partidul Socialist, a acumulat peste 5%).
Chiar dacă liderii acestor formaţiuni pretind că, cu siguranţă, vor fi în viitorul Legislativ, iar unii chiar că vor participa la guvernare, este evident că şansele lor nu sînt atît de mari. Din punct de vedere matematic, ei, desigur, au dreptate. De exemplu, în cazul Partidului Democrat, dacă adăugăm celor 10% acumulate în alegerile locale, cele peste 2% ale social-liberalilor (care au aderat recent la PD), putem afirma că acest partid poate depăşi chiar şi o barieră electorală de 10%. Or, realitatea este mult mai complicată. Nu se ştie care este rating-ul PD după plecarea lui Vladimir Filat, după cum nu se ştie cîţi simpatizanţi ai PD şi PSL s-au detaşat de formaţiune după mariajul politic dintre Dumitru Diacov şi Oleg Serebrean Totuşi, e vorba de două partide care se poziţionau pe diferite segmente ale eşichierului politic. Nu în zădar Diacov a încercat să se opună pragului de 6% şi chiar a glumit că, în 2000, cînd a optat pentru un prag de 6%, era sigur că formaţiunea sa îl va depăşi, iar în rezultat a acumulat doar ceva mai mult de 5% şi a rămas în afara Parlamentului. Diacov a făcut aluzie nu numai la poziţiile şubrede ale PPCD, care, fiind ameninţat să rămînă în afara Parlamentului, oricum a optat pentru majorarea pragului electoral, dar s-a referit şi la comunişti, spunîndu-le că nu orice partid care este mare astăzi va fi mare şi mîine. Comuniştii au rîs şi este de înţeles reacţia lor dacă luăm în calcul anul 2009. Dar mai sînt şi alegerile din 2013, 2017 etc. şi s-ar putea ca ulterior ei să-şi amintească de sfatul liderului PD.
O situaţie similară are şi Partidul Social Democrat, care, dacă e să facem şi aici un calcul matematic, nu are de ce se teme de bariera electorală de 6%. Dacă adunăm cele circa 5% ale partidului lui Dumitru Braghiş cu cele peste 2% ale partidului lui Eduard Muşuc (formaţiunile au fuzionat), plus voturile aduse de cele mai puternice filiale ale Uniunii Centriste (care au aderat la social-democraţi), putem concluziona că PSD va fi în Parlament. Iar dacă luăm în calcul faptul că votul în alegerile locale diferă considerabil de cel din alegerile parlamentare, şi încă nu se ştie cîţi alegători au „migrat” împreună cu Oazu Nantoi de la social-democraţi spre PD, vedem că şi pentru PSD pragul de 6% nu este chiar de dorit.
Evident, la stabilirea pragului electoral de 6%, şi comuniştii, şi creştin-democraţii au luat în calcul şansele Partidului Liberal şi ale Partidului Liberal Democrat. Primul, chiar dacă a mai pierdut din imagine în timpul guvernării în Chişinău în ultimul an, are o bază electorală destul de bună în capitală, bază care i-ar fi permis să depăşească bariera electorală de 4%, iar acum, în condiţiile barierei de 6%, lucrurile se complică. Cu atît mai mult că, pînă la alegeri mai este aproape un an, timp în care liberalii mai pot încă să piardă din imagine. Ei vor fi „ajutaţi” în acest sens de comunişti, dar şi de rivalii lor din tabăra democraţilor.
Este greu să judecăm deocamdată asupra şanselor Partidului Liberal Democrat, cel mai activ în teritorii, cu mulţi exponenţi în organele administraţiei publice locale (chiar dacă nu a participat la scrutinul din 2007), care ar putea asigura o campanie electorală bună formaţiunii. Unele avantaje îi oferă şi confruntarea permanentă cu comuniştii şi creştin-democraţii, pentru că această stare de conflict menţine constant partidul în atenţia opiniei publice şi chiar dă impresia că PLDM este cea mai incomodă formaţiune pentru guvernare şi pentru aliaţii acesteia. Există însă, şi reversul medaliei – atacurile şi acuzaţiile permanente ale PPCD şi comuniştilor ştirbesc din imaginea PLDM şi a liderului său, de aceea este greu de spus acum care va fi procentajul formaţiunii în alegeri.
Socialiştii, care au furnizat marea surpriză a scrutinului din 2005, în ultimii ani s-au mai liniştit. Anterior ei îşi formaseră o bază electorală bună în unitatea teritorial-administrativă Gagauz-Yeri, pe cînd recentele alegeri pentru Adunarea Populară au demonstrat că socialiştii, practic, au fost inexistenţi. Totuşi, rămîne un partid care nu poate fi scos din calculele electorale, mai ales, dacă va reuşi fuziunea cu celălalt partid socialist şi eventual, cu mişcarea social-politică „Ravnopravie”, care are un rating stabil de peste 2%.
Se pare că comuniştii au evaluat în detaliu şansele tuturor acestor partide. La votarea, în prima lectură, a modificărilor la Codul Electoral, liderul fracţiunii parlamentare a Partidului Comuniştilor, Eugenia Ostapciuc, l-a întrebat direct pe preşedintele comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului: Cîte partide vor trece în Parlament în cazul unui prag de 5%? Se vede că răspunsul la această întrebare nu le-a plăcut comuniştilor, dacă ei au preferat să meargă pe varianta pragului de 6%.
