Comentarii
CETĂŢENII APELEAZĂ TOT MAI DES LA SERVICIILE AVOCAŢILOR PARLAMENTARI
Interviu acordat Agenţiei INFOTAG de către Raisa APOLSCHI, directorul Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova
INFOTAG: În acest an, se împlinesc zece ani de la înfiinţarea instituţiei naţionale a ombudsmanului (avocatului parlamentar) - Centrul pentru Drepturile Omului. În ce măsură a reuşit să se afirme centrul în perioada respectivă, ca o instituţie care promovează şi apără drepturile omului?
Raisa Apolschi: Instituţia ombudsmanului din Moldova s-a afirmat atît pe plan naţional, cît şi internaţional, deoarece avem o conlucrare eficientă cu mai multe structuri internaţionale. Datele statistice, de asemenea, pot fi un indiciu în acest sens. Dacă facem o analiză comparativă a lucrului efectuat din 1998 şi pînă în prezent, vedem că şi numărul petiţiilor este mai mare, dar şi calitatea lor a crescut. Subiectele abordate sînt diferite, deşi sînt constante unele probleme care persistă în societate. O bună parte a societăţii cunoaşte despre existenţa centrului, în cadrul căruia activează ombudsmanii, despre problemele ce pot fi abordate cu concursul avocaţilor parlamentari. Oamenii utilizează din ce în ce mai mult acest mecanism nejudiciar de apărare a drepturilor omului, care este instituţia ombudsmanului.
I: Pe cît de prezent este ombudsmanul în afara Chişinăului, în teritoriile republicii? Or, este bine ştiut că cele mai multe încălcări au loc nu în capitală, ci în afara ei.
R.A.: Pentru a facilita accesul cetăţenilor la serviciile ombudsmanilor, avem trei filiale mari –la nord (Bălţi), la sud (Cahul) şi în autonomia găgăuză (Comrat). Nu putem fi întru totul satisfăcuţi de activitatea acestor filiale, pentru că sînt şi probleme de ordin obiectiv, dar, în mare parte, ele îşi îndeplinesc funcţia de facilitare a accesului cetăţenilor la informaţii şi consultaţii juridice gratuite.
I: Sub aspect de structură, centrul a ajuns la formula optimă de activitate sau mai este spaţiu pentru perfecţionare?
R.A.: În tot ce face omul este loc de perfecţionare. Recent, la propunerea noastră, Parlamentul a adoptat un set de modificări la legislaţia în vigoare, care prevăd inclusiv instituirea celei de-a patra funcţii de avocat parlamentar, care se va ocupa de drepturile copilului (pînă în prezent, în Moldova au fost trei avocaţi parlamentari – nota I). În toţi aceşti ani, ne-am axat mai mult pe monitorizare şi investigaţii. Ne dorim să ieşim mai mult din Chişinău, să avem o prezenţă mai largă în teritoriile din afara capitalei, să intervenim prompt în cazurile în care e nevoie.
I: În ce măsură reuşiţi să fiţi prezenţi în regiunea transnistreană?
R.A.: Cu părere de rău, trebuie să recunoaştem că nu avem acces în regiunea transnistreană şi nu îi putem proteja pe oamenii de acolo. Dar vedem o posibilitate reală de a schimba situaţia prin deschiderea unor reprezentanţe în localităţile aflate sub jurisdicţia Chişinăului şi care mărginesc cu această regiune. Astfel, vom putea cunoaşte obiectiv realitatea de acolo, pentru că informaţia pe care o primim este diferită. Aceasta, bineînţeles, nu rezolvă problema în general, dar, cel puţin, facem o tentativă de a-i deprinde pe oamenii din regiunea transnistreană, de a le insufla curaj şi încredere că unele probleme pot fi soluţionate. Desigur, nu putem spera la rezultate revoluţionare.
I: Care este nivelul colaborării cu instituţiile statului?
R.A.: Avem un progres în acest sens. Lucrurile s-a schimbat de vreo doi ani. S-a schimbat atitudinea Guvernului şi chiar a Parlamentului, care reacţionează deja în modul corespunzător la recomandările noastre. Pînă nu demult, interpelările noastre erau tratate cu formalitate: nu tot timpul se considera necesar să se răspundă la ele. Pot spune că nu erau pregătiţi de un dialog cu ombudsmenii. Recomandările noastre trebuie tratate ca un mijloc de informare despre situaţia reală din domeniul drepturilor omului, pentru ca ulterior să fie puse la baza redresării situaţiei. Noi discutăm zilnic cu oamenii, cetăţenii pot ajunge la noi mai uşor decît la un ministru sau alt demnitar de prim rang. Nu aş putea spune că în relaţia de colaborare cu autorităţile am atins nivelul pe care ni l-am propus, dar situaţia, totuşi, s-a redresat. Mai sînt unele răspunsuri formale la interpelările noastre, dar mai puţine decît au fost.
I: Cîte adresări aveţi în medie şi cîte sînt soluţionate?
R.A.: În scris, primim circa 2 mii de interpelări, iar în audienţă - peste trei mii de cetăţeni. Numărul este destul de mare, dar aş vrea să menţionez că nu toate adresările cetăţenilor ţin de competenţa noastră. Există petiţii care vin chiar de la deputaţi şi reprezentanţi ai autorităţilor centrale, dar la care avocatul parlamentar nu poate reacţiona, pentru că problema nu ţine de competenţa lui. Fie că e vorba de hotărîri definitive ale instanţelor de judecată, fie de faptul că petiţionarul nu a parcurs toate căile pe care trebuie să le parcurgă pentru a-şi apăra drepturile. În acest sens, anume selectarea petiţiilor ne răpeşte mult timp. Întotdeauna persistă întrebarea: cam cîte au fost soluţionate pozitiv? Nu cred că activitatea unui avocat parlamentar trebuie evaluată în cifre. Poate, chestiunea ar trebui abordată altfel: care probleme au fost evidenţiate prin petiţii sau prin investigaţiile făcute de noi? Aceasta e mult mai important.
I: Care sînt drepturile cel mai des încălcate în Moldova?
R.A.: Cu regret, rămîne constantă an de an problema liberului acces la justiţie. O mare parte din petiţii se referă la neexecutarea hotărîrilor instanţelor de judecată. De fapt, şi statistica CEDO referitor la condamnarea Moldovei este o dovadă în plus în acest sens.
O altă problemă sînt condiţiile de detenţie. Desigur, sînt explicaţii de ordin obiectiv şi noi înţelegem că nu putem rezolva situaţia peste noapte, dar oricum nu putem trece cu vedere problema respectivă.
Mulţi petiţionari invocă nivelul de protecţie socială. Iar în ultimul timp, au apărut multe probleme legate de dreptul la proprietate privată, în special, ca urmare a implementării legislaţiei privind reabilitarea deportaţilor.
I: Care sînt cele mai mari lacune în activitatea centrului şi cum vedeţi depăşirea lor?
R.A.: Desigur, nu putem fi perfecţi şi ca orice instituţie avem unele lacune în activitate. Aş zice că unele mici carenţe există la capitolul vizibilitatea instituţiei ombudsmanului, mediatizarea activităţii ei. Nu aş vrea să spun că cineva anume e vinovat de acest lucru, dar nu pot să nu menţionez că, comunicatele de presă despre activitatea noastră nu tot timpul sînt mediatizate de presă în măsura în care ne-am dori noi. Poate, e o problemă că nu avem suficient de mulţi jurnalişti instruiţi în reflectarea profesionistă a problemelor legate de drepturile omului. De multe ori, la noi jurnaliştii aleargă după senzaţii ieftine, dar nu abordează probleme mai serioase. Cred că există o categorie de cititori, ascultători, telespectatori care ar dori să cunoască şi probleme mult mai serioase. Şi asta pentru că problemele legate de drepturile omului, dacă nu astăzi, atunci mîine, pot afecta pe oricine.
