Comentarii
NUMĂRUL DE DOSARE LA CEDO SE VA REDUCE DATORITĂ ASIGURAŢILOR
Interviu acordat Agenţiei INFOTAG de către reprezentantul în judecată al celor păgubiţi de pe urma acţiunilor companiilor de asigurări, avocatul Pavel CHIFARIUC.
INFOTAG: Zilele trecute, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a scos de pe rol cererea unui reclamant moldovean cu privire la neonorarea de către compania ASITO a unui contract din anul 1994 privind plata defalcărilor de pensii lunare. CEDO şi-a argumentat gestul prin faptul că asiguratului i s-au plătit deja o compensaţie de 900 euro cu titlu de supliment cuvenit la pensie, despăgubiri morale de 2 mii euro şi cheltuieli de reprezentare de 800 euro, totodată contractul a rămas în vigoare. Potrivit informaţiei pe care o deţineţi, cîte contracte de acest fel mai sînt pe rol în instanţă?
Pavel Chifariuc: Acum, circa şapte dosare similare cu ASITO îşi mai aşteaptă decizia şi alte încă 120 dosare sînt la diferite stadii de examinare. În total, circa 100 mii de persoane au încheiat pe timpuri contracte cu această companie. Cel puţin, asupra a 46,5 mii de clienţi noi deţinem toată informaţia necesară.
I.: Şi cît s-a plătit deja în cadrul contractelor în litigiu?
P.C.: Pînă acum, Guvernul a plătit pe acţiunile împotriva ASITO compensaţii de 39 mii euro, inclusiv pagube morale. În total au fost reexaminate circa 20 de dosare, trimise CEDO mai înainte. O parte din bani s-au plătit în cadrul procedurii amiabile, aşa că aceste sume pot să nu figureze în rapoartele judecătoriei.
Încă în anul 1999, ASITO a sistat plăţile invocînd modificarea ratei de refinanţare a BNM, iar în 2001 Judecătoria Chişinău a luat o decizie în favoarea companiei. După ce şi Curtea Supremă de Justiţie a susţinut-o, în 2004, ASITO a pornit urmărirea penală a reclamanţilor, în vederea rezilierii contractelor. Tot atunci, la recomandarea insistentă a CEDO, iar mai tîrziu şi la cererea procuraturii dosarul a fost rejudecat în favoarea pensionarilor.
I.: Şi de ce Guvernul plăteşte banii, nu compania?
P.Ch.: Se ştie că reclamanţii au specificat în cererile lor, şi aceasta este specificat în deciziile CEDO că între compania ASITO şi Guvern există un acord „secret”, potrivit căruia compania urma să-şi retragă plîngerea către Guvern de la CEDO în schimbul concursului acestuia în problema cu pensionarii. Mai mult decît atît, Guvernul a alocat demult companiei 50 mln. lei cu titlu de indexare a poliţelor de asigurare. S-au cheltuit circa 4 mln. lei, nimeni nu ştie unde s-au dus ceilalţi bani. În acest sens, există rapoartele Curţii de Conturi şi chiar a fost intentat un dosar penal, dar toate „s-au stins” încet.
Deocamdată, Guvernul le plăteşte banii solicitanţilor. S-ar putea ca situaţia să se schimbe cu timpul şi ca ei să fie încasaţi prin regres de la ASITO. Ministerul Justiţiei a trimis recent această propunere Guvernului, iniţial pe cinci dosare, dar soarta ulterioară a demersului rămîne necunoscută.
I.: De ce Guvernul şi compania le-au mers, totuşi, asiguraţilor în întîmpinare?
P.Ch.: CEDO le-a recomandat Guvernului şi companiei să se înţeleagă, argumentînd că există deja un precedent în care asiguraţii au cîştigat, deci, toate celelalte dosare vor merge prin analogie.
Acum, şi ASITO şi-a schimbat poziţia, nu se opune, lucrează cu fiecare petiţionar, explicînd situaţia dificilă din ţară şi de la companie. Acolo, pînă acum se caută rezilierea contractelor „învechite” în diferite condiţii. Suma restituirii din prima de asigurare iniţială poate varia de la cinci ori pînă la de 25 de ori mai mare.
I.: Aşadar, are rost ca foştii şi actualii asiguraţi să solicite companiei cele promise ?
P.Ch.: Mai înainte, cei de la ASITO le răspundeau clienţilor săi la atare rugăminţi cu un „nu” principial, pe cînd după primul caz pierdut la CEDO, spun „da, dar haideţi să ne înţelegem”. Încă pînă la adoptarea deciziei de către instanţă, compania ASITO a reuşit să modifice sau să suspende contractele cu circa 10 mii de asiguraţi, o parte dintre care acum doresc să-şi schimbe decizia, considerînd că atunci au fost dezinformaţi. Acum însă, asemenea petiţionari nu speră la atac, crezînd că nu au temeiuri pentru aceasta. Pasul nostru următor este să-i ajutăm.
