Comentarii
SITUAŢIA ÎN MOLDOVA ÎNAINTE DE ALEGERI. Partea. IV.
*Comentariu semnat de analistul politic al agenţiei INFOTAG, Igor Volniţchi
Partea. IV
Care sînt şansele opoziţiei în alegeri
Majorarea pragului electoral şi interzicerea blocurilor electorale a redus considerabil şansele mai multor formaţiuni de opoziţie din Moldova de a accede în Parlament. Unele dintre ele mai speră că Occidentul va fi în stare să exercite o presiune anume asupra comuniştilor şi că aceştia vor ceda şi vor revizui legislaţia electorală. Alte partide însă înţeleg că în condiţiile noilor reguli de joc impuse de comunişti preconizatele alegeri trebuie abordate cu maximă seriozitate şi maturitate politică. Fiecare partid de opoziţie este în căutare de soluţii pentru preconizatele alegeri şi fiecare este convins că anume soluţia propusă de el este cea optimă.
Cele mai puţine probleme la acest capitol şi le face Alianţa „Moldova Noastră”. Sondajele de opinie arată că această formaţiune are suficienţi susţinători pentru a se vedea în viitorul Parlament. Dintr-un punct de vedere acest partid ar putea chiar să fier mulţumit de interzicerea blocurilor electorale şi de majorarea pragului electoral, căci, cu cît mai puţine partide vor nimeri în viitorul Parlament, cu atît mai multe mandate de deputat va obţine AMN din contul formaţiunilor ce nu au trecut pragul electoral. Dar, ultimele luări de atitudine ale liderilor acestei formaţiuni demonstrează că AMN nu este mulţumită de situaţia creată şi şi-ar dori o prezenţă cît mai mare a actualei opoziţii în viitorul Parlament. Conducerea AMN îşi dă perfect de bine seama că doar în acest caz poate ajunge la guvernare, iar faptul că în noul Parlament ar avea chiar şi 35 mandate de deputat din 101 (dacă ar trece doar AMN şi PCRM) nu i-ar schimba cu nimic situaţia - ar rămînea un partid de opoziţie, însă doar cu o prezenţă ceva mai mare în Parlament. De aceea, (deşi pare straniu) AMN nu-şi prea critică (cel puţin, deocamdată) oponenţii de pe acelaşi segment al eşichierului politic. Din contra, răspunde destul de binevoitor la iniţiativele acestora de consolidare în faţa rivalului comun - PCRM. Într-un cuvînt, această formaţiune politică dă dovadă că a depăşit deja faza egoismului politic, că priveşte lucrurile în perspectivă, deşi, trebuie să recunoaştem, că o face şi pentru că aceasta corespunde interesului său.
O poziţie similară cu cea a AMN are Partidul Liberal-Democrat din Moldova (PLDM). Această formaţiune este cel mai activ partid de opoziţie şi prin comportamentul său în politica moldovenească dă un bun exemplu altora. PLDM are şanse reale de a accede în viitorul Parlament (o dovadă în acest sens fiind cele două campanii ale sale - pentru modificarea Constituţiei şi în favoarea semnării Convenţiei privind micul trafic de frontieră cu România - care au fost susţinute de sute de mii de cetăţeni), dar la fel ca şi AMN, priveşte lucrurile în perspectivă. Liberal-democraţii înţeleg că cel mai mare duşman al democraţilor în alegeri va fi nu PCRM, ci însuşi democraţii. De multe ori, democraţii au considerat că PCRM are poziţii mult prea bune şi nu are sens să lupţi cu comuniştii pentru voturi, preferînd să se măcelărească între ei. Astfel, democraţii şi-au subminat singuri şansele. Iniţiativa PLDM de a constitui un Comitet comun al trei formaţiuni de orientare liberală, cu pondere electorală reală - PLDM, AMN şi Partidul Liberal (PL) - a avut anume drept scop excluderea situaţiilor de confruntare sau de dublare a eforturilor pe care acestea le depun zi de zi. AMN a susţinut ideea, iar răspunsul PL a fost unul confuz. În opinia analiştilor politici, un astfel de răspuns vorbeşte mai mult despre nedorinţa liberalilor de a avea ceva în comun cu restul opoziţiei.
Se vede că liberalii au decis să aibă acelaşi comportament în alegerile parlamentare ca şi în alegerile locale din 2007 - adică să se distanţeze de toţi (şi de putere, şi de opoziţie), să promoveze un mesaj dur, radical, care ar putea prinde la un anumit segment de electorat. E vorba de electoratul radical de dreapta, în mare parte protestatar. Însă, dacă decizia de a avea un atare comportament în 2007 în linii mari a fost una corectă şi a adus dividende PL (funcţia de primar general al capitalei şi cea mai numeroasă fracţiune în Consiliul Municipal Chişinău după comunişti - 11 din 51 consilieri), de data aceasta s-ar putea ca liberalii să fi luat cea mai proastă decizie. Or, nu este un secret că PL este deja ţinta atacurilor Partidului Social-Democrat, Partidului Popular Creştin-Democrat şi Partidului Comuniştilor (primelor două pentru că a început să le ia membrii din teritoriu, iar celui de-al treilea pentru că i-a luat controlul asupra capitalei). În aceste condiţii, unica şansă a liberalilor erau bunele relaţii cu AMN şi PLDM. Aceste două partide s-au dovedit a fi parteneri serioşi de coaliţie şi i-au susţinut pe liberali în CMC, dar şi pe primar în acţiunile sale, chiar şi atunci cînd coaliţia democratică a încetat să mai existe. PL a dat cu piciorul iniţiativei PLDM, susţinută de AMN, şi acum, dacă cele două partide se vor da la o parte şi vor permite PSD, PCRM, PPCD, Partidului Umaniştilor să facă ce vor la primărie şi în CMC, PL şi Dorin Chirtoacă ar putea ajunge destul de „şifonaţi” în alegeri. Cu atît mai mult că poziţia radicală a liberalilor, exprimată prin celebra frază „Noi nu colaborăm cu nimeni!”, nu va mai efectul scontat. Oamenii vor spune: Cînd aţi avut nevoie, aţi colaborat şi cu Braghiş, şi cu Muşuc, şi cu Filat, şi cu Urechean, iar acum spuneţi că nu veţi mai colabora. Din acest punct de vedere, s-ar putea ca poziţia PL înainte de alegerile parlamentare să fie fost o greşeală totală.
Şi dacă în tabăra partidelor de orientare liberală situaţia nu este tocmai bună pentru conlucrare eficientă, în tabăra social-democraţilor lucrurile stau mult mai bine. Cele două mari partide de pe acest segment electoral - Partidul Democrat şi Partidul Social-Democrat - au iniţiat deja discuţiile privind o eventuală participare cu o listă comună în alegeri şi nu exclud că ar putea chiar fuziona. Dacă aceasta se va întîmpla, social-democraţii vor avea de spus un cuvînt greu nu numai în alegeri, dar şi după alegeri, cînd vor avea loc aranjamentele post-electorale. Segmentul de electorat social-democrat este evaluat în prezent la 35%. Dacă cele două partide ar reuşi să atragă în comun măcar o treime din acest electorat, rezultatul lor electoral va putea fi considerat unul destul de bun. Totuşi, liderii celor două partide recunosc că, deşi discuţii în acest sens se poartă, deocamdată e greu de făcut careva declaraţii sigure.
O situaţie incertă este în tabăra partidelor cu doctrină populară. De fapt, la moment putem vorbi doar de doi exponenţi serioşi ai acestui segment politic în Moldova - Partidul Popular Republican şi Partidul Popular Creştin-Democrat. Liderul PPR, Nicolae Andronic, este cunoscut drept un politician pragmatic, cu experienţă şi care nu aruncă cuvintele în vînt. La finele anului trecut el a anunţat că formaţiunea pe care o conduce se află în negocieri cu un partid de opoziţie important din Moldova. Deşi Nicolae Andronic nu a deschis parantezele, ulterior s-a aflat că aceste negocieri se poartă cu AMN. Dacă ele se vor solda cu succes vom asista la un „mariaj politic” cu pondere şi care va influenţa într-o măsură oarecare mersul lucrurilor înainte de alegeri.
Pentru PPCD perspectivele nu sînt tocmai bune. De fapt, aceasta e cea mai grea campanie din ultimii 20 de ani pentru formaţiunea respectivă. Marcată de alianţa din ultimii ani cu comuniştii, părăsită de mai mulşi activişti cu pondere, atacată din mai multe părţi de partidele de opoziţie, acest partid se află în derivă şi nimeni nu ar putea spune cu certitudine care-i va fi viitorul politic. În ultimul timp, tot mai mult se vorbeşte (desigur, neoficial) despre interesul comuniştilor de a vedea în viitorul Parlament şi PPCD. Voturile creştin-democraţilor ar putea fi din nou de folos comuniştilor, care nu mai sînt cei din 2001 şi nu mai pot spune cu certitudine că vor fi majoritari. Potrivit unor informaţii neverificate, PCRM ar fi dispus să-l „împrumute” creştin-democraţilor pe speakerul Marian Lupu, care, cu ratingul care-l are, ar fi în stare să aducă PPCD în viitorul Parlament. Dar aceasta este doar o teză neconfirmată oficial. Nu este exclus că PPCD are şi alte variante de rezervă. Or, liderii acestui partid sînt cunoscuţi prin capacitatea lor de a găsi soluţii necesare supravieţuirii în politică.
Nu este deocamdată clară situaţia pe stînga eşichierului politic. Cele două partide socialiste, mişcarea „Ravnopravie”, Partidul „Patria-Rodina”, Partidul Democrat-Agrar, alţi exponenţi ai acestui segment păstrează tăcerea. S-ar putea ca ei să se mulţumească doar cu participarea în alegeri (cum s-a întîmplat nu o dată), dar s-ar putea să vină şi cu proiecte politice ambiţioase, care să-i ia pe toţi prin surprindere. Timpul va arăta dacă acest segment al eşichierului politic are capacitatea de a se regrupa şi de a veni cu soluţii politice neordinare.
Cu titlu de concluzie, se poate de spus că, la moment, opoziţia moldovenească încă este în căutare de soluţii şi variante pentru alegerile din 2009. Atît timp cît aceste soluţii nu vor fi identificate, este practic imposibil de judecat despre şansele opoziţiei în alegerile ce se apropie cu fiecare zi.
