​LEUL IEFTIN INDUCE ECONOMIA MOLDOVEI ÎN RECESIUNE

Comentariul observatorului economic al agenţiei „INFOTAG”, Alexandru Tanas.

Afluxul relativ slab de schimb valutar din exporturi și a populației în casele de schimb valutar (CSV) nu a putut sprijini corectarea planificată spre o apreciere nesemnificativă a leului moldovenesc față de dolarul SUA.

După cum menţionează dealerii băncilor „forțele proprii” ale leului au fost suficient doar pentru câteva zile de tranzacționare, după care din nou a început să cedeze poziții față de moneda americană.

„După faza de fortificare a cursului oficial de schimb de la nivelul de 14,7153 MDL:$1, moneda națională a putut urca până la poziția de 14,5483 MDL:$1, de la care trendul cursului de schimb s-a întors spre devalorizarea leului”, a declarat unul din dealerii bancari, subliniind că la slăbirea leului a contribuit și moneda euro în scădere.

În același timp, participanții la piața valutară cred că situația nu prevede „salturi” mari în cursul leului în raport cu dolarul SUA și euro, chiar şi cu un aflux slab de valută.

„Afluxul de valută din partea populației în CSV a slăbit, inclusiv, și din cauza vremii ploioase, ceea ce în principiu poate fi înţeles: în acest timp oamenii sunt reticenți în a merge la cumpărături, respectiv, cumpăra mai puțin și mai puțin schimbă valută”, a spus dealerul.

Alţi analişti valutari presupun că rata leului în valuri nesemnificative, abia vizibile va ceda cu câte 1-2 bani pe zi pozițiile în raport cu moneda americană.

„Cursul leului este influenţat indirect și de activitatea de afaceri, care scade din cauza campaniei electorale. În această situație, să scadă brusc cursului leului moldovenesc nu-i vor permite semnalele de repatriere de către exportatori fie şi a unui flux mic de valută. În Moldova a început să vină valuta pentru exportul de grâu, floarea-soarelui și soia”, a spus dealerul.

Volumele de veniturile din export vor fi suficiente pentru a satisface cererea de pe piață pentru dolari și euro, atât timp cât pe piaţă nu au ieşi jucători mai mari, care vor avea nevoie de valută stabilă în volume mari la sfârşitul lunii noiembrie, precum şi în decembrie, când operatorii de pe piața energetică vor plăti pentru importurile de energie.

Astfel de jucători ca „Moldovagaz” și Gas Natural Fenosa vor avea nevoie de cantități mari de valută, care va fi imposibil de satisfăcut doar din repatrierea valutei de către exportatori, deoarece volumele date nu sunt suficiente. Într-o astfel de situație va trebui involuntar de umflat cursul de cumpărare a dolarului SUA pentru a trezi interesul celor care cu o rată favorabilă sunt dispuşi să se despartă de valuta pe care o au.

De exemplu, astăzi cursul de cumpărare al euro de 18,4 MDL nu atrage oamenii, dar nu putem spune că deloc nu trezeşte interes. De îndată ce cursul va trece limita de 18,5 MDL pentru 1 euro, imediat vor apărea cei care vor începe să vândă euro.

O situație similară se va manifesta şi în privinţa dolarului SUA, atunci când cei care îl cumpărau cu 14,25-14,50 MDL: $1 la oferta de piață de 14,85-15,00 MDL: $1 vor începe a vinde, stabilind un profit bun datorită diferențelor de curs de schimb.

Leul în scădere are două fețe ale monedei, care pe cât de benefice, pe atât şi de periculoase sunt pentru Guvern. Cu mâna pe inimă, autorităţile trebuie să aibă curajul și să admită că datorită deprecierii leului cresc veniturile la bugetul de stat. La urma urmei, doar din plata accizelor, taxelor vamale și taxele aprobate în valută și plătite de agenții economici lei, creșterea veniturilor de zi cu zi la trezoreria statului poate fi observată cu ochiul liber. Și aici, cum se spune, Ministerul Finanțelor și Guvernul ar trebui să fie recunoscători Băncii Naționale. Formal, scuzându-se prin realizarea obiectivului său strategic – controlul inflaţiei, el, cum s-ar spune, a lăsat baltă cursul de schimb al leului moldovenesc.

Deși, ca să fiu corect, și să recunosc faptul că banca urmăreşte cu regularitate ca în cursul monedei naționale să nu fie salturi, care inevitabil vor duce la evenimente nedorite pe piața valutară - agitaţie și panică. Indicele prețurilor de consum, de care deja de trei ani este responsabilă banca, îi permite cu îndrăzneală să admită devalorizarea leului, pentru a ține la distanță procesele deflaționiste.

Cu toate acestea, Guvernul nu ar trebui să piardă din vedere şi cealalată parte a medaliei, conştientizând că deprecierea leului conduce economia în recesiune. Chiar și fără multă analiză este clar că având un leu ieftin este tot mai greu de achitat datoriile externe (publice și private), să asiguri cu materie primă și piese componente producția pentru export, achiziționarea de echipamente și tehnologii pentru modernizarea agriculturii. Iar fără tehnică și tehnologii moderne în agricultură în condițiile unui regim de comerț liber cu UE situația va pune fermierii moldoveni în genunchi.

Nu vreau să ne bag în sperieţi, dar un leu în depreciere și creșterea inflației pot dezechilibra un sistem financiar și bancar destul de stabil, ceea ce din nou va duce la rate ale dobânzii mai mari, care au fost cu greu reduse și la depozite și la credite, şi la valori mobiliare de stat.

Nu poate să nu îngrijoreze şi partea psihologică a problemei. Într-o situație de depreciere a leului, chiar şi controlată de Banca Națională, populația a pierdut încrederea în moneda națională, ceea ce duce în mod automat la trecerea populației la valută. Și aici nu trebuie să fii om de ştiinţă. Un simplu calcul aritmetic arată că, o depreciere a leului față de dolar într-un an, de exemplu, de 8%, luând în considerare rata anuală a inflației de 5%, un depozit în bancă în lei cu 8% nici pe departe nu egalează nivelul pierderilor monedei naționale de 13% (devalorizare plus inflației).

Iar populația este în căutarea unei soluţii simple pentru situaţia de pe piață, încercând să se protejeze de deprecierea monedei naționale, chiar și controlată, sau, mai bine zis, dozată de Banca Națională. Un calcul simplu arata ca un depozit bancar în valută sub 5%, luând în considerare deprecierea leului și inflația oferă într-un an 13%.

De aceea în procedura de depreciere „dozată” a leului există o anumită limită, care din moment ce a fost depăşită involuntar va fi încălcată stabilitatea relativă a ratelor dobânzilor. Și chiar dacă din punct de vedere administrativ acest fapt nu va fi salutat de regulator, situația în sine va obliga participanţii să schimbe regulile de joc.

Judecând după comportamentul încrezător al regulatorului pe piață, el lasă impresia un jucător care știe unde este acea linie de care cursul leului nu poate trece. Deși, noi nu trebuie să ignorăm faptul că un astfel de comportament al regulatorului - este doar o faţă bună într-un joc prost, când banca nu consideră necesar ca statul să irosească rezervele sale valutare pentru o fortificare dubioasă a monedei naționale. Recunoscând că Banca Naționale are mulţi adversari din cauza acestei poziții, trebuie să recunoaștem că banca are şi susţinători, inclusiv FMI, care apreciază pozitiv „formarea flexibilă a leului pentru a atenua impactul din urma presiunilor externe”.