MOLDOVA ŞI BUNUL SIMŢ. MANIFESTUL UNUI CETĂŢEAN

Moldova este jefuită, sărăcită, dar e liberă. Prin urmare, ea are șanse să se dezvolte și să prospere.„Societatea este creată de necesitățile noastre, iar guvernul – de viciile noastre. Cea dintâi contribuie la fericirea noastră în mod pozitiv, unind, contopind pornirile noastre nobile, pe când cel de-al doilea are un impact negativ, ținând în frâu viciile noastre. Una stimulează apropierea, cealaltă parte generează discordie. Prima te apără, cealaltă parte te osândește”.

(Thomas Paine, tratatul „Bunul simț”, publicat în anul 1776, când Statele Unite luptau pentru independență).

Bunul simț general renaște precum o scânteie din scrumul unui foc stins, intrând în luptă cu indiferența, cu conformismul și corupția. Noua Conștiință a Societății plurietnice planează deasupra Moldovei, prin urmare, există o nouă speranță la o viață mai bună.

Deși nu există astăzi chiar atât de mulți cetățeni care sunt siguri de ziua de mâine. Dar sunt oare mulți oameni de rând care pot privi indiferenți, fără a se pune pe gânduri, cum tot mai mulți cunoscuți și rude de-ale lor părăsesc Moldova în căutarea unui trai mai bun și a unor oportunități de a-și întreține familia?

Este paradoxal faptul că nu numai cetățenii de rând, dar nici politicienii, nici oligarhii din țara noastră nu pot fi siguri de ziua de mâine.

Adevărul rezidă în faptul că nici partidele de la guvernare, nici cele din opoziție nu sunt sigure că vor reuși să îmbunătățească cumva traiul cetățenilor țării lor, iar cea mai mare parte a cetățenilor este sigură că actuala clasă politică nu mai este capabilă să implementeze reformele care ar fi îndreptățit așteptările lor.

Pornind de la acest fapt, trebuie să recunoaștem cu mâna pe inimă că poporul Republicii Moldova a ajuns în impas și aceste suferințe continuă deja de mai bine de două decenii. Societatea a conștientizat faptul că vechea elită și vechea clasă politică poartă întreaga responsabilitate pentru eșuarea Ideii Naționale: de a edifica o țară democratică, prosperă.

În astfel de condiții, noile forțe sociale, reprezentanții celei mai active părți din Societatea plurietnică, întreprinzătorii și fermierii, reprezentanții mediului intelectual, cultural, din educație și sănătate, tinerii, care, după nivelul conștiinței sociale și al responsabilității pentru viitorul țării, constituie noile elite ale societății, au conștientizat, drept obiectivul lor istoric, necesitatea de a deschide următoarea pagină în Istoria Nouă a dezvoltării Moldovei.

A sosit timpul când noile elite se află în procesul unei faze active de consolidare, de aceea sunt supuse celei mai mari presiuni și criticii atât din partea vechilor elite și a clasei conducătoare, cât și din partea tuturor mișcărilor social-politice reacționare, mai vechi sau mai noi. Ele ar trebui să-și prezinte punctele de vedere și căile de acțiune privind definirea Ideii Naționale generale și crearea unei noi clase politice.

Cuprins:

Capitolul I. Societatea moldovenească și puterea, impasul în dezvoltare

1. Capitalismul politic moldovenesc.

Capitolul II. Noile elite, datoria și misiunea lor

1. Elitele și societatea.

2. Obiectivele noilor elite.

3. Consolidarea noilor elite și a Societății.

4. Elita și noua clasă politică.

Capitolul III. Forțele reacționare și viziunea lor asupra viitorului Societății

1. Vechea clasă politică și vechile elite.

2. Unionismul.

3. Mișcările pro-estice. Separatismul.

4. Societatea decepționată: forțele ei progresiste și reacționare.

Capitolul IV. Atitudinea noilor elite față de oponenții politici și sociali

Capitolul V. Bunul Simț al noilor elite – Bunul Simț al Moldovei

x x x

Capitolul I. Societatea moldovenească și puterea, impasul în dezvoltare

Istoria Moldovei, ca stat independent, este o istorie a luptei și a antagonismelor. Este istoria unei Societăți aparte, cu posibilități enorme, care nu au fost valorificate din cauza unei lupte permanente pe fundalul intereselor interetnice.

Contradicțiile nu au condus Societatea la dezvoltare, ci dimpotrivă, în pofida principiilor clasice ale evoluției, la declin economic și la pauperizarea populației. Și, drept urmare, la noi forme de contradicții, inclusiv la antagonismul dintre săraci și bogați.

Majoritatea cetățenilor țării noastre conștientizează că speranțele lor, legate de libertatea națională și de democrație, nu s-au realizat. Și, respectiv, ei nu au obținut ceea ce au dorit și ce au sperat.

Societatea își pierde tot mai mult încrederea în instituțiile statului și crede tot mai mult că politica promovată contravine interesului majorității. Iar Moldova merge pe o cale incorectă de dezvoltare, care duce la impas.

Tot ce vedem noi astăzi se deosebește prin faptul că contradicțiile sociale și interetnice din anii 1990 nu s-au aplanat, ci dimpotrivă, s-au agravat.

Mișcările social-politice mai reacționare, care au divizat Societatea în două tabere mari, se află pe diferite părți ale baricadei. Reprezentanții acestor mișcări își leagă bunăstarea lor personală și a statului exclusiv de factorii externi și de vectorii de dezvoltare a țării. Astăzi, împreună cu vechea elită politică, ei și-au direcționat toate eforturile pentru a împiedica noile forțe sociale (noile elite) să consolideze Societatea pentru stabilirea noilor căi de dezvoltare a acesteia.

Aceste forțe reacționare, care au apărut, în principal, din adâncul vechilor elite din anii 1990, sunt urmașii acestora sub noi chipuri ideologice. La fel ca și predecesorii lor, ei continuă să poarte o luptă neîntreruptă, ba ascunsă, ba fățișă, semănând antagonisme interetnice.

Odată cu dobândirea Independenței naționale și cu transformarea Moldovei dintr-o unitate teritorială a URSS într-un stat independent, din cauza „imaturității” sale politice și a lipsei de dorință de a crea o clasă politică capabilă să reflecte și să apere interesele tuturor cetățenilor într-un stat multinațional, elitele anilor 1990 nu au reușit să obțină consolidarea întregii societăți pentru implementarea reformelor necesare și trecerea la timp și cu pierderi minime, de la totalitarism la statul de drept, cu o democrație reală și cu o economie de piață eficientă.

Și, drept urmare a colapsului social-economic, care a apărut pe fundalul mentalității totalitare a majorității societății noastre, formată de ideologia sovietică, s-a produs o explozie a unei nostalgii profunde a populației față de fostele valori în viață și îndepărtarea unei părți importante din societate de la ideile democratice promovate de elita liberală.

În același timp, au fost provocate o mulțime de contradicții și divizarea totală a Societății pe diverse interese interetnice, care s-au transformat într-o luptă a priorităților pentru vectorul extern de dezvoltare a țării, au dat naștere unui întreg spectru de separatism, care a condus la pierderea controlului politic asupra unei părți din teritoriu. Consecințele acestor interese vor influența întreaga evoluție a tânărului stat moldovenesc.

În aceste condiții, vechea elită, a cărei bază o constituie cei care provin din nomenclatura sovietică, fiind inițiați în „politicianism” și râvnind întreaga putere în micul stat, pentru a-și depăși complexul de inferioritate politică, folosind eficient greșelile reprezentanților elitelor și mișcărilor democratice și liberale, a reușit să preia inițiativa și să formeze clasa politică și sistemul politic după chipul și asemănarea sa. Tot ei au creat sistemul, în baza partidelor politice, conform unor reguli arhaice.

Elita mai liberală, inclusiv cea intelectuală din anii 1990, fiind într-o stare de deprimare, în urma greșelilor politice și sociale comise, și în condițiile intensificării dominației forțelor politice arhaice, care au ieșit din nomenclatura sovietică, s-a sustras de la interesele Societății. Și, conform principiului „ne-am spălat pe mâini” de răspundere, a cedat cu totul spațiul politic clasei politice care era vetustă și perimată după spiritul său chiar de la naștere.

În lipsa unui control eficient, consolidat, și a influenței din partea societății civile, care avea nevoie de o anumită perioadă pentru formarea sa, vechea clasă politică, împreună cu vechea elită politică, au obținut supremația asupra societății și celorlalte elite, din vreme în vreme făcând rocada între diferite clanuri politice similare.

În urma asaltului asupra valorilor fundamentale ale instituțiilor democratice, inclusiv asupra societății civile și reprezentanților altor elite, utilizând metode totalitare în politica internă, presiuni și duble standarde, când unora li se permite totul, dacă aceștia servesc puterea politică, iar în privința altora se curmă orice inițiativă în promovarea intereselor societății, vechea elită politică creează ordine și reguli sociale după chipul și asemănarea sa.

Astfel, în condiții social-politice complicate, cu o economie de piață slab dezvoltată, cu funcționari corupți, a început procesul de coalizare a marelui business cu reprezentanții influenți ai clasei politice. Drept rezultat, s-au creat mari businessuri monopoliste, care au preluat controlul asupra antreprenoriatului, inclusiv asupra domeniilor din economia națională care formează sisteme întregi.

În contextul intensificării luptei politice a reprezentanților corupți din vechea clasă politică și al creșterii presiunii politice asupra activități antreprenoriale, s-au creat condiții pentru reorientarea potențialului financiar, în principal, a marelui business, din sfera economică în cea politică, transformându-l, practic, în mod forțat, în oligarhie monopolistă.

1. Capitalismul politic moldovenesc

Vedem astfel că oligarhia monopolistă constituie produsul unui proces distructiv îndelungat, drept rezultat al activității vicioase, nocive a vechii clase politice.

Oligarhia monopolistă a preluat, în primul rând, controlul asupra vechilor partide politice, profitând de lipsa democrației în cadrul acestora. De fapt, a pus mâna pe acestea, pentru ca ulterior să obțină dominația totală asupra sistemului politic al tânărului stat, marginalizând treptat sau chiar eliminând o parte din reprezentanții vechii clase politice de pe Olimpul politic.

Odată cu obținerea de către oligarhia monopolistă a controlului asupra sistemului politic, în Moldova s-a instaurat, în 2009, un regim politic cu semne vădite de regim „al capitalismului politic” (Max Weber), în sociologia economică mai fiind denumit drept „capitalism demagogic”, iar statul cu un astfel de regim – „demagogic”.

Statul demagogic, în opinia multor sociologi cunoscuți, constituie o sumă a grupărilor politice feudale dominante cu o economie oligarhică. O economie care este exploatată financiar de grupările oligarhico-politice. Iar legea are putere doar în cazul în care sunt reflectate interesele acestor grupări (Albert Otto Hirschmann).

Iar în opinia sociologului român Constantin Dobrogeanu-Gherea, într-un astfel de regim, „cei puternici își valorează interesele lor față de cei mici: conform legii, dacă asta li se potrivește, și în afara legii, dacă acest lucru le convine”.

Economia oligarhică, ce corespunde acestor regimuri, iar conform indiciilor, funcționează și în Moldova, este orientată spre satisfacerea necesităților elitelor oligarhice și este caracterizată de către experți drept una banditească. Cu alte cuvinte, este o antieconomie, care generează sărăcie.

Sărăcia este generată, în primul rând, de faptul că o masă de oameni este pusă în situația de salahori cu lefuri mizere, iar piața forței de muncă devine o iluzie pentru majoritatea cetățenilor.

Deprecierea muncii constituie o consecință a lipsei de rațiune a acesteia, din cauza lichidării bazelor de producție ale societății și a nonsensului eforturilor depuse în procesul muncii, deoarece acestea nu duc nicăieri prin promovarea de către stat a politicilor economice, inclusiv fiscale. În același timp, influența excesivă a politicii fiscale și, drept urmare, impozite mari, în lipsa unui obiectiv economic final, gestionarea neglijentă a bugetului, în condițiile unui nivel înalt de corupție la nivel de stat, împiedică afluxul de investiții, de credite și noi tehnologii. Acest lucru conduce la stagnarea economiei țării și a diverselor sfere de activitate ale societății și la distrugerea continuă a businessului mic și mijlociu.

În condițiile economiei oligarhice din țara noastră, accesul la resursele sociale este gestionat de oligarhia monopolistă, al cărei interes se rezumă la exploatarea intensă a acestor resurse, efectuând cele mai mari tranzacții în economia națională. În mod corespunzător, nivelul prețurilor nu este stabilit de piață, ci de unele grupuri de interese, care domină piața și, în ultimă instanță, acționează în interesul aceleiași oligarhii monopoliste.

Astfel, în condițiile regimului capitalismului politic, oligarhia monopolistă a generat exploatarea financiară a Societății. Prin urmare, se poate constata și exploatarea cetățenilor acestei țări.

Însă, pentru asigurarea funcționalității unui astfel de regim, oligarhia monopolistă are nevoie de un aparat administrativ rapace, catalogat de către experți drept comprador. Acesta nu acționează în interes public, ci în interesul celor care îl controlează. Adică în interesul grupărilor oligarhic–poilitice aflate la putere (Max Weber).

Grupările politice, ajungând la putere, transformă puterea de stat într-un comitet de administrare a afacerilor oligarhiei monopoliste, instituind, astfel, un regim strict de control politic asupra resurselor țării și asupra mediului de afaceri. În mod corespunzător, acestea susțin în permanență procesul de distrugere a antreprenoriatului mic și mijlociu.

Este evident că participarea directă a oligarhilor la conducerea statului, după 2009, a provocat o concurență acerbă între ei pentru obținerea controlului asupra folosirii resurselor economice, financiare și administrative ale Societății.

Drept consecință a acestei lupte, în opinia diferiților experți, regimul oligarhic a condus în această perioadă la pierderi financiare și economice comparabile cu pierderile suportate în întreaga perioadă de existență a Moldovei ca stat independent.

De asemenea, un indiciu caracteristic pentru un astfel de regim, condus de elita monopolistă, este forma irațională de construcție socială, în cazul căreia businessul rentabil și locul de muncă bine plătit devine un privilegiu.

Cu alte cuvinte, locurile de muncă devin o pomană sau recompensă pentru loialitate cel puțin față de unul dintre partidele politice de la guvernare sau față de unul din sistemele oligarhice.

Aidoma unei slugi la stăpân, ei ajung, de bună voie, credincioși, la dispoziția anumitor persoane, pentru exploatare sau folosire fără restricții a forței de muncă, drept recunoștință față de binefăcătorul politic sau față de oligarhul financiar. Totodată, de regulă, se ajunge la asta indiferent de calitățile manageriale (pentru persoanele fizice) sau de potențialul de antreprenoriat (pentru persoanele juridice).

Politica unui astfel de regim conduce în mod iminent la degradarea societății și la compromiterea noțiunii de democrație ca atare. Și, generând în permanență sărăcie, provoacă nemulțumirea socială a cetățenilor țării, inclusiv migrarea în masă a acestora. Precum menționează sociologii, astfel de regimuri duc societatea la cataclisme sociale cu consecințe imprevizibile pentru organizarea socială și politică a statului.

Potrivit indicilor din Raportul ONU asupra dezvoltării umane, în anul 2012, Republica Moldova ocupa locul 113 (din 187 de țări și teritorii din lume) în categoria statelor cu un indice al dezvoltării umane mediu, cel mai mic din Europa.

PIB-ul pe cap de locuitor s-a redus cu aproximativ 28% în perioada din 1990 până în 2012. Cu alte cuvinte, reducerea populației și îmbătrânirea acesteia, care este determinată de factori naturali, precum și de emigrație, în urma proastei gestionări de către vechea clasă politică, a condus la o mulțime de consecințe sociale, economice, politice și culturale. Iar aceasta generează metastaze în starea societății.

Drept rezultat al acestui fapt, precum și pe fundalul reducerii permanente a populației apte de muncă (anual, aceasta e cu 10 mii de cetățeni mai mică), al cheltuielilor din proprietatea de stat și nivelului înalt al corupției, ineficienței structurilor de stat și a organelor de justiție, cresc cheltuielile sociale ale statului față de societate. În plus, cresc și datoriile externe.

Statul încetează, pe an ce trece, să fie o expresie instituțională a legăturii dintre cetățeni, conștiința și idealurile comune ale întregului popor, devenind birocratic și „un simplu aparat rece”, condus de o minoritate în interesul acesteia.

Și, drept urmare, în Societate se remarcă o creștere permanentă a neîncrederii față de instituțiile fundamentale ale statului și o ură față de clasa politică aflată la guvernare, respectiv, față de regimul oligarhic.

Pe fundalul contradicțiilor acute dintre „potentații lumii”, al contradicțiilor regionale, care zdruncină temeliile slabe ale multor state, înrăutățirea permanentă a relațiilor politice, economice și sociale interne conduce la o masă critică de probleme care pun în pericol tânărul stat Republica Moldova.

Încă niciodată, în cei 24 de ani de independență, Societatea nu s-a confruntat cu o astfel de dilemă clară: să asigure sau nu integritatea teritorială a statului?

De când suntem stat independent, niciodată nu am fost atât de aproape de integrarea în UE, aflându-ne, în același timp, în zona unei puternice influențe a „marilor forțe” din Est.

Prin urmare, Moldova niciodată nu a fost supusă unor astfel de amenințări privind integritatea teritorială, precum este cea din cauza confruntării dintre „giganții politici” la nivel regional, care se intensifică tot mai mult pe măsura „apropierii orizontului evenimentelor” – procesul de integrare în UE”.

Societatea conștientizează tot mai mult că „giganții politici” nu au ce pierde în cazul în care statul Republica Moldova va dispărea. În cel mai bun caz, ei vor considera acest lucru drept un eșec geopolitic minor la scara politicilor lor de anvergură. Însă pentru Națiunea noastră plurietnică pierderea integrității teritoriale a țării poate deveni ireversibilă.

Ruptura adâncă dintre administrația superioară și societate (caracteristică pentru statul demagogic), pe fundalul pericolelor enumerate, a împins vechea clasă politică și societate spre perceperea realității dure, că țara se află pe „o cale ce duce spre impas” și, prin urmare, în viitor sunt inevitabile schimbări esențiale în societate.

Însă, neavând nimic altceva în arsenalul său, vechea clasă politică continuă să mențină cu orice preț la putere vechile partide politice, cu ajutorul cărora sunt susținute interesele grupărilor oligarhice.

Întrucât doar în cadrul unor astfel de formațiuni politice, întemeiate pe reguli arhaice, deciziile pot fi luate cu acordul tacit al majorității membrilor acestor partide. Decizii care reflectă interesele elitelor monopoliste și ale grupărilor oligarhice – de a menține cu orice preț regimul politic demagogic existent.

Însă, încercând din răsputeri să salveze vechea clasă politică, vechea elită politică se îndepărtează tot mai vădit de interesele societății, ceea ce generează, la rândul său, un dispreț tot mai mare al societății față de activitatea acesteia și, drept rezultat, conștientizarea în masă a necesității înlocuirii clasei politice.

Lipsind vechea clasă politică de încrederea sa, societatea provoacă o luptă acerbă între diverse grupări politice dirijate de diferite clanuri oligarhice, sprijinite de unele forțe externe, care supun statul unor presiuni considerabile, comparabile cu cele din perioada anilor 1990.

În aceste condiții, pentru campaniile electorale este nevoie de tot mai multe mijloace financiare, care sunt acoperite de regim din resursele Societății, intensificând astfel exploatarea financiară a acesteia, contribuind tot mai mult, în mod corespunzător, la pauperizarea ei și la creșterea protestelor sociale.

Mijloacele necesare pentru implementarea reformelor reale pentru îmbunătățirea situației social-economice sunt irosite de vechea clasă politică pentru menținerea la putere a partidelor arhaice, capabile doar să arunce societății pseudo-proiecte de dezvoltare națională și să le realizeze conform principiului „Un pas înainte, doi pași înapoi”.

Adesea, o bună parte din aceste proiecte, compromise anterior, sunt promovate cu insistență, în scopul manipulării societății și a cetățenilor care îi mai susțin, din motive inconștiente sau în lipsa altei opțiuni.

În același timp, tot mai mulți cetățeni conștientizează că conținutul și calitatea oricărei guvernări promovate de vechea clasă politică rămân neschimbate, doar periodic se face rocada: unele partide se află la putere, iar altele – în anticamera puterii.

După rocada guvernării din 2009, o mare parte a societății, decepționată, a înțeles că schimbările așteptate pot fi înfăptuite numai de o clasă politică nouă, capabilă să reformeze societatea și sistemul politic în ansamblu, să înlăture oligarhia monopolistă de la putere, iar potențialul acesteia să-l direcționeze în sectorul real al economiei.

În aceeași măsură în care crește neîncrederea sunt distruse relațiile înghețate, perimate dintre vechea elită politică și societate, iar încercările de a stabili noi relații prin intermediul partidelor proaspăt încropite în grabă, care nu se deosebesc cu nimic nici ca formă, nici după conținut, devin imediat vetuste.

Ceea ce ar fi trebuit să fie sfânt pentru vechea elită politică deja a fost profanat. Și, drept rezultat, tot ce este vechi „se împrăștie ca fumul și se topește ca ceara”.

Iar oamenii dezamăgiți deja au început să privească obiectiv situația lor de viață și viitorul real.

În felul acesta, dorința crescândă a vechii elite de a menține controlul total asupra dezvoltării societății, în detrimentul valorilor democratice, a condus la pierderea încrederii din partea societății. Astfel, vechea elită nu mai are, practic, un viitor politic.

Iar instrumentele de manipulare a societății, cu ajutorul cărora vechea clasă politică a câștigat încrederea pentru a instaura regimul capitalismului politic, sunt astăzi îndreptate chiar împotriva sa, pecetluindu-i soarta și apropiind dispariția sa.

Însă consecințele catastrofice și pierderile cauzate de regimul politic și capitalismul demagogic s-au dovedit a fi ireparabile, și anume: pierderea de către societatea plurietnică a spiritului Național și a încrederii în propriile forțe.

Nu trebuie să ai o minte foarte pătrunzătoare ca să înțelegi că pentru orice Națiune pierderea încrederii într-un viitor stabil și în prosperitatea meritată înseamnă și pierderea capacității creative a societății. În loc de aceasta, apare conștiința degradată și parazitară, atât la nivel național, cât și la nivelul individului, exprimată prin scăderea substanțială a activismului sub aspect cultural, social, economic și politic.

De asemenea, nu există dubii că o parte însemnată dintre cetățeni nu vede sensul în munca cinstită, în business, în creație, în orice sferă de activitate profesională, întrucât rezultatele muncii lor nu sunt prețuite. Prin urmare, pentru majoritatea cetățenilor nu are sens să trăiască într-o țară în care nu văd nici un viitor decent pentru copiii lor.

Pornind de la postulatul că tot ce apare ar trebui să aibă un motiv oarecare sau poate fi efectul unei cauze, la fel și aceste procese sociale destructive au apărut ca o consecință a regimului politic distructiv și a capitalismului demagogic.

În aceeași succesiune se poate constata că, din cauza aflării îndelungate pe „calea care duce la impas”, în condițiile acestui regim politic, s-a produs un fel de mutație a conștiinței sociale, în care au pătruns sindromurile „inutilității” și al „neîncrederii” societății în predestinarea sa. De aici și neîncrederea cetățenilor în stat și ura față de autoritățile de vârf.

Responsabilitatea pentru aceste consecințe o poartă vechea elită și vechea clasă politică.

Este evident și faptul că pentru înlăturarea consecințelor distructive ale guvernării vechii clase politice și scoaterea Societății de pe „drumul care duce la impas” este nevoie de o clasă politică mai responsabilă, calitativ nouă.

De asemenea, este evident că pentru crearea acesteia și promovarea la guvernare este nevoie de condiții politice și sociale favorabile, care nu pot fi asigurate de către vechea elită, care a și adus, de fapt, Societatea la impas în dezvoltarea sa.

Însă vechea elită, chiar din momentul instaurării regimului demagogic în țară, a croit un drum spre crearea condițiilor necesare pentru formarea noilor elite ale Societății, cu consolidarea lor ulterioară, precum și pentru apariția unei noi forțe sociale motrice, care va și asigura procesul de creare a unei noi clase politice.

Aceste noi elite, mai responsabile, vor deschide următoarea pagină în Noua Istorie a dezvoltării Moldovei, ca Societate plurietnică.

Capitolul II. Noile elite, datoria și misiunea lor

1. Elitele și societatea

Ar fi logică în context întrebarea, atât pentru vechile elite, cât și pentru partea decepționată a societății, care nu mai crede în viitorul țării sale: despre ce fel de elite noi este vorba?

Este vorba de partea societății care, spre deosebire de vechea elită, nu dispune de privilegii elitiste.

Noua elită, din punct de vedere al conștiinței sociale, precum și al activității și comportamentului social, se deosebește cardinal de vechea elită, care se caracterizează prin iresponsabilitate față de interesul suprem al Societății.

Noile elite nu se îmbogățesc realizând scheme dubioase în favoarea oligarhilor și politicienilor corupți prin însușirea resurselor Societății, pauperizând țara.

Ei câștigă cinstit, își întrețin copiii și bătrânii, având salarii mizere în domeniile culturii, educației, sănătății, în administrațiile publice centrale și locale, în agricultură și în domeniul serviciilor. Cea mai mare parte a noii elite este nevoită să muncească în străinătate.

Noua elită își asigură traiul cu mari dificultăți, prin muncă asiduă și nu își cheltuiește banii câștigați în sudoarea frunții pe lux nejustificat, precum face vechea elită iresponsabilă, care s-a înstrăinat cu totul de viața grea a celor mai mulți cetățeni.

Iar cetățenii își exprimă fățiș disprețul acuzator față de modul de viață creat, față de plăcerile ușor accesibile și față de modelele de comportament, care distrug individualitatea culturală a cetățenilor, îndeosebi a tinerilor, lucru care îndepărtează vechea elită de interesele Societății.

Noua elită constituie partea responsabilă a societății, care a reușit, în pofida presiunilor distructive ale regimului capitalismului demagogic, să scape de influența socială a acestuia, păstrându-și spiritul național și credința în valorile eterne.

Este vorba de cetățeni care nu au beneficiat de privilegiile oferite de vechea clasă politică în calitate de bonus pentru loialitate față de aceasta sau pentru participare la cleptocrație („puterea hoților”, din vechea greacă), care au conștientizat pe deplin adevărul realității și consecințele politicii promovate de actuala clasă de la guvernare, care a dus Societatea la impas.

Dar, prin informarea insistentă și sinceră a Societății despre adevărul și nenorocirile care s-au abătut asupra poporului, noile elite câștigă tot mai mult încrederea cetățenilor decepționați.

Astfel, noua elită apare ca „o rază de lumină într-o împărăție a întunericului” după o lungă perioadă de eșecuri pentru Moldova, iluminând contururile drumului spre un viitor de succes cu o intensitate direct proporțională cu conștientizarea de către Națiune a adevăratelor cauze ale eșecurilor.

Această elită nouă apare și ca un rezultat al efectelor antagonismelor sociale și interetnice generate de elitele înstrăinate, ca un rezultat al evoluției din cadrul Societății plurietnice.

Noua elită se deosebește considerabil de cea veche prin faptul că, pe de o parte, reprezentanții ei tot mai insistent scot la iveală și susțin interesul general al Societății plurietnice, indiferent de naționalitate și de opiniile politice ale cetățenilor.

Pe de altă parte, pe fundalul scăderii catastrofale a încrederii cetățenilor în elita veche și iresponsabilă, noua elită, pe măsură ce se consolidează, capătă indiciile principalei forțe motrice în procesul de coalizare și dezvoltare a societății. Prin urmare, are și capacitatea de a minimiza antagonismele sociale și interetnice.

Relațiile dintre guvernanți și societate, precum și noile elite, au provocat procese profunde de conștientizare în interiorul Națiunii atât a cauzelor eșecurilor în dezvoltarea societății, cât și necesitatea unor transformări radicale.

Elita intelectuală și culturală, care constituia cândva forța motrice în cadrul Mișcării de Emancipare Națională și care nu a cedat nomenclaturii sovietice inițiativa constituirii clasei politice în lupta politică, în prezent conștientizează tot mai mult rolul său important în procesul de consolidare a tuturor elitelor și a Societății în ansamblu în vederea efectuării unor transformări radicale.

Întrucât constituie sufletul oricărei națiuni, ele nu pot rămâne indiferente față de ceea ce se întâmplă în Societate și față de cauzele care au condus la deziluziile care au cuprins pe o parte dintre concetățeni. Tot mai mulți reprezentanți ai mediului antreprenorial, în lupta cu forțele destructive ale regimului demagogic, ostile businessului mic și mijlociu, sunt sigure că este nevoie de reforme fundamentale atât în sistemul economic, cât și în cel judiciar.

Noile elite financiare și antreprenoriale, mai responsabile, vorba lui Mihai Eminescu, „prin munca lor s-au ridicat vaza acestei țări”, sunt sigure că vechea clasă politică nu este în stare să asigure liberalizarea reală a economiei și oportunități egale pentru guvernanți și pentru toți participanții la piață.

Mai mult decât atât, vechile partide susțin, în mare măsură, structurile financiare și antreprenoriale corupte în realizarea unor scheme dubioase de acaparare a mijloacelor de stat. Iar acest lucru face imposibilă crearea unui mediu real de egalitate a șanselor pentru toți întreprinzătorii, pentru ca accesul la resurse să se întemeieze doar pe potențialul economic al structurilor antreprenoriale.

Procese importante de transformare a conștiinței sociale au loc la sat și, în mod corespunzător, în economia sectorului agrar. Grație migrației masive, mulți cetățeni din mediul rural al Moldovei se familiarizează cu modul de viață al fermierilor din țările occidentale și doresc modernizarea cât mai grabnică a satelor moldovenești.

Majoritatea locuitorilor din mediul rural și din centrele raionale nu doresc să fie indiferenți față de fărădelegile comise de administrațiile locale corupte și față de folosirea ineficientă a mijloacelor bugetare. Ei nu vor să se împace cu faptul că aceste „excese în teritorii” sunt susținute de unele partide politice.

Ei nu mai doresc ca repartizarea mijloacelor bugetare pentru dezvoltarea regiunilor sau a localităților să se facă pe criterii politice.

Sărăcia cronică în localitățile rurale, anacronismul la nivelul infrastructurii agrare și în organizarea pieței de produse agricole, precum și ineficiența administrațiilor publice locale și centrale, au dat un nou impuls proceselor de reformare, consolidare și circulare a elitelor în mediul rural. Acest lucru a influențat procesele de consolidare a maselor de țărani și fermieri, care reprezintă circa 80% din populația țării. În felul acesta, elitele locale devin o pătură socială activă la nivel național.

În cadrul aparatului de stat central și în administrațiile publice locale, transformate de oligarhia monopolistă în comitet pentru administrarea treburilor publice, în perioada de după 2009 se remarcă un proces de consolidare a unor reprezentanți ai noilor elite responsabile, care se opun promovării politicilor iraționale, care nu răspund interesului Societății.

Aceștia au fost printre primii care au înțeles dorința elitelor monopoliste de a se îmbogăți pe seama Societății, transformând politica într-un business dubios cu utilizarea resurselor statului.

Ei se opun regulilor arhaice încetățenite: înlocuirea conducătorilor structurilor de stat înseamnă înlocuirea personalului din aceste structuri, fără a se ține seama de diminuarea funcționalității structurilor de stat în cazul fiecărei schimbări a guvernului. De parcă înlocuirea „feudalului” ar însemna și înlocuirea „vasalilor”.

Mai mult decât atât, în mod paradoxal, experiența lor și năzuința de a apăra interesele statului și ale Societății constituie, adesea, criterii sau motive de concediere.

Din momentul obținerii atestatului de maturitate, tinerii devin adversari ai regimului demagogic, ei înțelegând că cunoștințele lor nu le croiesc un drum spre prosperitate. Ci doar apartenența la vreun partid sau sistem oligarhic le poate oferi șansa de a avea o afacere profitabilă sau un loc de muncă bine plătit.

Exprimând disprețul acuzator față de reprezentanții regimului oligarhic, față de politicienii corupți și clanurile oligarhice, din cauza cărora apropiații lor nu au, pe parcursul ultimilor 20 de ani, o viață decentă, elitele tinere devin cea mai activă parte a societății în mișcările social-politice pentru schimbarea cardinală a Societății.

Asupra procesului de formare a responsabilității civice în Societate au o influență considerabilă mijloacele de informare independente, jurnaliștii, bloggerii, comentatorii și analiștii politici neangajați, mediul academic și numărul crescând al reprezentanților societății civile.

Tot mai puțini reprezentanți ai elitelor din Societate, formatori de opinie, manifestă conformism față de politica promovată de vechea clasă politică și față de acțiunile destructive pentru țară ale regimului capitalismului demagogic, chemând societatea la consolidare și la transformări.

Astfel, drept urmare a influenței crescânde a noilor elite asupra proceselor de dezvoltare socială, trebuie să recunoaștem că sporește conștiința de sine a Societății și se diminuează considerabil influența mentalității totalitariste.

Tot mai mulți cetățeni își pierd încrederea în clasa politică. Și dacă o parte a societății o mai susține (sub forma unor anumite partide), acest lucru se întâmplă doar fiindcă nu au de unde alege, alte opțiuni fiind sub nivelul așteptărilor.

Așadar, noile elite, mai responsabile în etapa inițială de consolidare și coalizare a Societății, constată:

- vechea clasă politică, ce a pierdut încrederea majorității, nu va fi în stare să consolideze Societatea pentru desfășurarea reformelor vitale și pentru asigurarea dezvoltării pe termen lung a țării;

- cu cât mai mult timp se va menține la putere vechea clasă politică, cu atât mai săracă va deveni țara, irosindu-și resursele necesare pentru efectuarea în viitor a reformelor necesare, din cauza incapacității pe termen lung să propună și să realizeze măsuri concrete pentru dezvoltarea societății și îmbunătățirea vieții cetățenilor, vechea clasă politică se va discredita și mai mult, apropiind dispariția sa firească.

În același timp, noile elite conștientizează necesitatea de a accelera procesul consolidării sale cu scopul de a crea și a promova la putere noua clasă politică și a reduce termenul de aflare la putere a vechii clase politice.

2. Obiectivele și funcțiile noilor elite

Misiunea noilor elite, mai responsabile, este de a stopa procesul accelerat de distrugere a Moldovei ca stat și de a deschide o nouă pagină în Istoria dezvoltării acestuia.

Pentru a-și îndeplini misiunea istorică, noile elite urmează să rezolve o serie de probleme, care nu sunt pe puterile altor forțe sociale.

Scopul principal al noilor elite rezidă în transformarea acestora într-o forță motrică socială extraordinară, capabilă să consolideze Societatea și să renască Spiritul ei Național, drept condiții necesare pentru instaurarea unui regim al capitalismului democratic, în calitate de bază social-politică pentru dezvoltarea și prosperarea Statului Republica Moldova.

Tezele teoretice ale noii elite decurg din teoria sociologiei economice și istoria statelor dezvoltate. „Meritul dezvoltării, când în societate se remarcă un progres, aparține elitelor responsabile și raționale, ca operatori strategici de dezvoltare” (Albert Hirschmann).

Sunt responsabile elitele care s-au format pe cale organică, îmbină în sine cele mai înalte calități ale societății și sunt capabile să-și asume cea mai mare responsabilitate socială.

Iar „scopul lor este acela de a înălţa naţiunea, afirmarea conştiinţei ei, sporirea puterii şi independenţei ei, întregirea ei într-un singur tot şi dezvoltarea tuturor virtualităţilor cuprinse în uriaşa personalitate colectivă pe care ea o formează” (Mihail Manoilescu).

Tezele practice ale noii elite provin din procesele politice și sociale care se desfășoară sub ochii noștri, exprimate prin intensificarea antagonismelor sociale și interetnice, prin creșterea extremismului politic și a separatismului, drept consecință a deziluziei profunde a societății.

De asemenea, acestea își trag izvorul din necesitatea anulării relațiilor vulnerabile existente între societate și guvernanți și din necesitatea înlăturării barierelor care stau în calea dezvoltării societății și care au dominat pe parcursul întregii perioade de independență a statului.

Pentru realizarea misiunii istorice de transformare a societății și de transferare a acesteia pe o treaptă socială superioară, sarcina primordială pentru noile elite este poziționarea lor pe un nivel mai înalt. Dacă doriți, acest nivel trebuie să fie dominant în raport cu vechea clasă politică, atât în perioada dizolvării și dispariției acesteia, cât și în următoarele perioade de dezvoltare a societății, după constituirea noii clase politice.

Urmând aceste obiective, noile elite se consolidează și concomitent consolidează Societatea.

Câștigând tot mai mult încrederea Societății, convingând-o de necesitatea renașterii speranțelor pierdute pentru o viață mai bună în țara noastră, pentru un viitor prosper comun într-un stat independent cu democrație reală, noile elite reușesc să sporească activismul social, exprimat prin noua afirmare a fiecărui cetățean, „de la pasivitate la poziția politică și socială activă” (Thomas Paine, tratatul „Bunul simț”). Aceasta constituie o condiție importantă pentru consolidarea Societății, renașterea respectului pentru libertate, adevăr, a toleranței pentru cei care gândesc altfel.

Astfel, promovând ideea generală a Națiunii unitare, noua conștiință socială și sentimentul demnității naționale, noile elite deschid drumul spre realizarea unui întreg complex de măsuri ferme privind asigurarea independenței reale și a integrității teritoriale a statului. Și spre neutralizarea politicilor separatiste, periculoase pentru interesele Națiunii și ale statului, promovate de diferite forțe politice.

În scopul consolidării țării, noile elite conștientizează necesitatea unor noi relații sociale și interetnice la nivelul noii filosofii practice, întemeiată pe experiența statelor plurietnice prospere și îndreptată spre depășirea consecințelor etnocratismului.

Trecutul istoric al dezvoltării Moldovei ar trebui să servească drept factor unificator universal.

Nu trecutul ar trebui să domine asupra intereselor prezente și viitoare ale întregii Societăți, ci prezentul și viitorul ar trebui să domine trecutul.

Elitele responsabile ar trebui să fie în stare să-și asume răspunderea și să creeze posibilități egale și reale pentru dezvoltarea tuturor culturilor etnice, pentru reprezentarea lor echitabilă în organele puterii din toate zonele Moldovei.

Este necesar să fie promovate idealurile diversității lingvistice, culturale, filosofice și religioase, care sunt idealuri ale frumuseții și armoniei în lume. Și nimeni nu este în drept să le anuleze.

Nimeni și niciodată nu are dreptul să se considere mai presus decât alții, deoarece noi toți suntem egali în obligații și în drepturi, fiind cetățeni ai aceleiași țări. Mai mult decât atât, toți oamenii trebuie tratați ca o națiune de același sânge, a aceluiași pământ, indiferent de apartenența lor etnică și de limba pe care o vorbesc.

Astfel, noile elite vor crea condiții pentru renașterea credinței și a dorințelor pentru cea mai mare parte a societății noastre: de a trăi într-un stat aparte, independent și întreg din punct de vedere teritorial, cu drepturi egale. Aceasta va deschide calea spre identificarea și însușirea Ideii (Țelului) Naționale Unice, care ar trebui să devină o valoare pentru toți cetățenii.

Acest lucru este, practic, ceea ce nu a reușit să facă vechea elită, inclusiv să realizeze pe deplin Libertatea Națională și Independența Moldovei ca stat. Întrucât „istoria are sens doar dacă ea are un țel. Dacă nu există acest țel, evoluția omenirii este lipsită de sens” (A.A. Ivin, „Bazele filosofiei sociale”, capitolul 8, Sensul istoriei omenirii).

Anume în lipsa unității, a coeziunii Națiunii plurietnice s-au creat condiții pentru scindarea statului și instaurarea pe ambele maluri ale Nistrului a unor regimuri ale capitalismului demagogic (oligarhic), înflorirea corupției, care au generat sărăcie pentru o parte importantă a societății și au dus la dezamăgirea acesteia.

Este evident că actuala situație de criză, la care s-a ajuns pe ambele maluri ale Nistrului, are aceleași rădăcini și efecte ale politicilor demagogice promovate de diverse forțe reacționare, îndreptate spre divizarea Societății plurietnice. Și, drept urmare, la instaurarea unor regimuri destructive (oligarhice), care generează sărăcie și cataclisme sociale.

Dezamăgirea generală de guvernare, atât în dreapta, cât și în stânga Nistrului, și scăderea semnificativă a încrederii față de forțele reacționare, creează premise pentru diminuarea esențială a antagonismului în relațiile interetnice și conștientizarea de către majoritatea cetățenilor Moldovei a necesității reintegrării.

Pe ambele maluri există aceleași probleme și speranțe, prin urmare, și procesele de bază care se produc în societate sunt simetrice.

Nu trebuie să ai o inteligență deosebită ca să înțelegi că în urma unor astfel de procese sociale simetrice în cadrul unui stat divizat se schimbă esențial conștiința socială la majoritatea oamenilor, concepțiile și viziunile lor despre importanța statului unitar, iar treptat se diminuează considerabil și nivelul contradicțiilor mai vechi. În felul acesta, se deschide calea spre soluționarea problemelor mai importante ale Moldovei și spre consolidarea statului.

Prin urmare, aceste procese, legate de dezamăgirea Societății și de speranțele majorității acesteia la o viață mai bună în statul unic pot și trebuie să devină o puternică forță coalizatoare pentru locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului.

Tot ce se întâmplă sub ochii noștri constituie premise serioase și importante pentru realizarea uneia dintre cele mai importante sarcini ale noilor elite de pe ambele maluri ale Nistrului: promovarea la un nou nivel de dezvoltare și intensificarea factorilor statalității și ai independenței, în interesul întregii Societăți plurietnice a Moldovei.

Iar forțele motrice, capabile să transforme aceste premise importante într-o puternică forță coalizatoare, ar trebui să devină noile elite ale poporului Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului.

Într-un cuvânt, accelerarea procesului de reintegrare a Moldovei depinde în mod direct de Bunul Simț al noilor elite responsabile ale poporului, de capacitatea lor de a-i convinge pe cetățeni de necesitatea și oportunitatea realizării unei șanse istorice, de crearea șanselor necesare pentru asigurarea securității lor și a drepturilor suficiente pentru a participa la gestionarea Societății reintegrate.

Bunul Simț al elitelor de pe ambele maluri ar trebui să se întemeieze pe visul vechi și nerealizat al tuturor cetățenilor Moldovei – de a locui într-o țară unică, independentă și întreagă din punct de vedere teritorial.

Bunul Simț al elitelor de pe ambele maluri trebuie să se întemeieze și pe înțelegerea comună a adevărului evident că în cadrul țării reunificate este posibilă, cu siguranță și indiscutabil, asigurarea unei vieți mai bune, mai demne pentru cetățeni și pentru viitoarele generații atât de pe malul drept, cât și de pe malul stâng al Nistrului.

Bunul Simț al elitelor de pe ambele maluri ar mai trebui să se întemeieze pe lecțiile istoriei de acum mai bine de 20 de ani, pe eșecurile și destinele frânte ale multor cetățeni.

Istoria eșecurilor, a căror sorginte o constituie interminabila luptă interetnică, ar trebui să fie o „bună învățătură” și să rămână în trecut. Iar cetățenii întregii Moldove, atât din dreapta, cât și din stânga Nistrului, ar trebui să devină „buni elevi” și „să edifice împreună aceeași țară și să privească în viitor pentru generațiile noastre” (Indira Gandhi, „Istoria este cel mai bun profesor, cu cei mai neatenți elevi”).

În scopul inițierii efective a procesului de reintegrare a țării, noile elite ar trebui să consolideze cele mai luminate minți, oameni talentați, cei mai cunoscuți reprezentanți ai întregii Societăți plurietnice de pe ambele maluri ale Nistrului, capabili să unească eforturile în realizarea noilor condiții geopolitice la nivel regional, mizând pe sprijin extern atât din Vest, cât și din Est.

Pentru a transforma șansa istorică în realitate, noile elite pot și trebuie să fie capabile să stabilească contactele corespunzătoare și să obțină sprijinul necesar în interiorul țării și la nivelul elitelor regionale. Dobândirea libertății naționale a fost, într-adevăr, o mare victorie pentru Societatea noastră plurietnică, dar reintegrarea și menținerea integrității teritoriale a statului Republica Moldova va fi o victorie și mai mare.

Pentru a diminua nivelul relațiilor sociale antagoniste și a obține un suport sigur și stabil din partea întregii societăți plurietnice, noile elite ar trebui să insiste pentru implementarea principiului meritocrației, compromis de regimul demagogic destructiv.

Acest principiu ar trebui să devină unul de bază atât în structura socială a societății în ansamblu, cât și în structura de gestionare a acesteia. Principiu potrivit căruia calitățile personale ale fiecărui cetățean vor determina rolul său predominant în Societate.

Pentru accelerarea dezvoltării economice a țării și lichidarea consecințelor regimului capitalismului politic, precum și a condițiilor pentru apariția acestuia, noile elite vor trebui:

- să dezrădăcineze presiunile politice (inclusiv de partid) asupra antreprenoriatului;

- să asigure dreptul la proprietate la nivelul dreptului european și crearea unor condiții egale reale pentru dezvoltarea tuturor formelor de proprietate;

- să creeze posibilități egale pentru toți participanții la piață prin liberalizarea reală a economiei;

- să asigure un nou format de interacțiune dintre putere, antreprenoriat și societate în baza unui nou tip de gândire de stat și a transparenței intereselor și relațiilor lor, echivalând activitatea antreprenorială cu astfel de drepturi fundamentale, precum este dreptul la muncă;

- să creeze condițiile necesare pentru reorientarea potențialului financiar al marelui business, inclusiv al oligarhiei, din sfera politică în cea economică;

- să stabilească drept obiectiv prioritar (inclusiv pentru autoritățile locale) dezvoltarea businessului mic și mijlociu;

- să implementeze măsurile necesare, suficiente pentru sporirea cardinală a eficienței, competitivității și responsabilității, inclusiv pentru minimizarea corupției în procesele de administrare a proprietății de stat, a bugetelor de toate nivelurile, a creditelor și granturilor din străinătate.

Dacă vor realiza aceste măsuri în domeniul social-economic, noile elite vor obține în prima etapă:

- însănătoșirea social-economică cardinală a Societății și crearea condițiilor necesare pentru implementarea reformelor necesare;

- diminuarea cât se poate a ponderii economiei subterane;

- restabilirea încrederii față de autoritățile statului din partea mediului antreprenorial și crearea condițiilor pentru dezvoltarea acestuia. Și, drept urmare, îmbunătățirea semnificativă a climatului investițional;

- condiții pentru formarea clasei mijlocii, care, la rândul său, va influența semnificativ formarea valorilor fundamentale ale societății, ca temelie a stabilității sociale în stat.

Ajungând la consolidarea lor, în scopul accelerării transformărilor în societate, noile elite vor influența semnificativ procesele de edificare a unei Societăți Civile eficiente și de dezvoltare a acesteia.

Din cauza impactului negativ al vechii clase politice, acest proces nu a devenit „o mișcare spre conștiința civică, spre naturalețe și caracterul civilizat, ceea ce înseamnă formarea unei personalități mai dezvoltate, a unor relații cetățenești desăvârșite și a unei puteri civilizate și raționale” (Jean-Jacque Rousseau).

Se poate constata că „anatomia” societății civile nu se întemeiază astăzi pe demnitatea umană și pe curajul civic, ceea ce constituie, în mare măsură, o consecință a regimului demagogic. Un regim care a reușit să deturneze și să compromită bazele Societății Civile în proces de edificare, utilizând potențialul acesteia în interesul său, pentru a manipula societatea dezorientată și descurajată.

„Luați o anumită societate civilă și veți obține un anumit regim politic, care constituie doar o expresie oficială a societății civile” (Karl Marx).

Astfel, printre condițiile importante care ar trebui să fie asigurate de noile elite pentru dezvoltarea Societății Civile, drept bază semnificativă pentru statul de drept și pentru stabilirea unor noi relații sociale civilizate „individ–societate–stat”, se numără:

- înlăturarea regimului demagogic (regimului capitalismului politic);

- înlăturarea oricărei influențe, inclusiv organizatorice și financiare, din partea clasei politice, asupra acestui proces.

Iar dacă e să ne punem întrebarea: „Vor fi oare în stare noile elite să realizeze aceste sarcini importante, fără rezolvarea cărora le va fi imposibil să-și îndeplinească misiunea istorică”? Întrebarea este corectă și logică. Mai ales că vechile elite nu au reușit să rezolve aceste probleme.

De asemenea, ar fi corect să remarcăm că vechile elite nu au reușit și deja nu vor mai reuși să scoată societatea din impas, fiind atinse de efectul „complexului eșecurilor” (fracasomanie), și manifestă sistematic neîncredere în capacitățile poporului. Drept rezultat, pe parcursul unor decenii, majoritatea inițiativelor și reformelor de anvergură națională au fost sortite eșecului.

„Complexul fracasomanie” al vechilor elite ale Societății constituie unul dintre principalii factori ai crizei îndelungate cu care se confruntă o serie de state, îndeosebi din America Latină (Radu Baltasiu, „Sociologie economică şi Teoria elitelor”).

Noile elite vor reuși să realizeze sarcinile enumerate după consolidarea lor și după ce vor câștiga încrederea majorității Societății, urmând ca ulterior să acumuleze suficient potențial intelectual pentru promovarea la putere a noii clase politice, capabilă să efectueze reformele necesare pentru dezvoltarea societății și reintegrarea țării.

3. Consolidarea noilor elite și a Societății

Consolidarea noii elite nu poate rămâne fără cristalizarea conștienții sociale, care și-ar trage originea din valorile morale și spirituale supreme ale întregii noastre societății plurietnice și ar însemna, în mod corespunzător, responsabilitate pentru destinul poporului.

Majoritatea reprezentanților elitei culturale care au suferit o înfrângere politică în anii 1990, pe parcursul a două decenii de dezvoltare a statului, practic, s-au îndepărtat de activitatea vechii elite politice, constituind, în esență, opoziția pasivă. Însă după 2009 elita culturală devine tot mai neliniștită în legătură cu viața grea a celei mai mari părți a societății, fiind conștientă că înlocuirea elitei de la guvernare nu va conduce la schimbarea reală a regimului politic și la ieșirea reală din impas.

Ca rezultat al scăderii drastice a încrederii față de vechea clasă politică după alegerile parlamentare din 2014, de care erau legate speranțe și prea mari așteptări ale unei părți însemnate de cetățeni, s-a dat un impuls semnificativ activizării elitelor și a Societății. S-au accelerat procese care au creat condiții favorabile pentru consolidarea acestor elite și a Societății în ansamblu.

Pornind de la considerentul că elitele culturale domină spiritul Societății, dacă vreți – sufletul colectiv al Societății, exprimând tendințele și năzuințele acesteia, ele au devenit nucleul procesului de consolidare a reprezentanților elitelor responsabile prin constituirea diverselor forumuri, platforme, mișcări sociale.

În acest proces, ele atrag tot mai mulți reprezentanți activi din punct de vedere social și politic ai sferelor educație, sănătate, economie, jurisprudență și mijloace de informare în masă. Mai este vorba de reprezentanți ai noilor elite financiare și antreprenoriale, ai diverselor formațiuni profesionale și sociale, inclusiv din mediul tineretului.

Pe fondul unor eforturi uriașe depuse în ultima perioadă de mass-media, al activității noii generații de experți politici și sociali și de reprezentanți ai societății civile, al activizării forumurilor, se intensifică tot mai mult procesul de transformare a conștiinței sociale în sensul înțelegerii necesității vitale de schimbări radicale în organizarea Societății, inclusiv necesitatea de a înlocui clasa politică.

Noile forumuri, platforme și mișcări sociale devin noi epicentre sociale, cu forțe gravitaționale suficiente pentru a concentra „masele critice” ale potențialului intelectual din societate și a reflecta spectrul de interese culturale, sociale, politice și etnice.

Însă noile elite, create în urma unui proces organic din nucleul Societății plurietnice, cu diversitatea ei de comunități sociale, sunt eterogene și constau din câteva grupuri elitiste.

Vedem că procesul de consolidare continuă în mod fragmentar, cu constituirea unor noi mișcări și formațiuni sociale, inclusiv care urmăresc ambiții politice și scopuri contradictorii, atât între ele, cât și în cadrul formațiunilor create.

În același timp, scăderea încrederii Societății față de vechea clasă politică a impulsionat intensificarea extremismului politic, inclusiv pe baza contradicțiilor interetnice.

Aceste forțe reacționare sunt reprezentate de o mulțime de grupuri de interese politice, fiecare dintre care promovează propria elită și o controlează. Acestea constituie, într-o oarecare măsură, un impediment pentru consolidarea întregii Societăți moldovenești plurietnice.

În astfel de condiții, trebuie să înțelegem clar că înlocuirea clasei politice fără consolidare și fără a se ajunge la un compromis din partea tuturor elitelor responsabile ale Societății moldovenești plurietnice, fără o Idee Națională, fără o Strategie a transformării Societății și a mecanismelor de implementare a acestei strategii, va duce la repetarea greșelilor din anii 1990 și la discreditarea formațiunilor și a mișcărilor sociale proaspăt constituite.

Prin urmare, noile elite consolidate, deocamdată dezbinate din cauza multiplelor grupuri de interese politice, ar trebui să ajungă la un consens social, pornind de la „Concepția elitelor pluraliste”, în baza interesului general al celor mai mulți cetățeni ai Societății. Adică să facă ceea ce nu au reușit vechile elite în deceniile trecute.

Inițial, ar trebui să ajungă la consens reprezentanții elitelor care au „cel mai înalt sentiment de responsabilitate și caracter rațional” (filosoful spaniol Jose Ortega y Gasset) și care provin din întregul spectru al forumurilor, platformelor, mișcărilor sociale. Consens care ulterior va croi un drum spre consolidarea tuturor elitelor și a Societății în ansamblu.

Un nou impuls în evoluția procesului de consolidare va da instituționalizarea acestuia la nivel național, odată cu crearea unei asociații sau uniuni naționale a forțelor progresiste care reprezintă o largă componență a participanților la acest proces (forumuri, platforme, mișcări sociale), pe baza anumitor obiective și sarcini clar formulate și a căilor de realizare a acestora. Adică pe baza unei concepții de dezvoltare a mișcărilor sociale, care rezultă din interesele prioritare ale întregii Societăți la etapa respectivă a evoluției sale.

Această bază nu poate apărea de la sine, ci constituie un rezultat al interacțiunii sociale și politice a tuturor elitelor responsabile și raționale ale Societății, al dezbaterilor sociale, al teoriei și practicii activității pe tărâm obștesc.

Ajungând la un consens social și deținând un potențial intelectual suficient, noua elită consolidată va deveni noua forță motrice socială, capabilă să consolideze cea mai mare parte a Societății și, prin intermediul noilor sale „epicentre” (noile forumuri, platforme și mișcări sociale), să-și realizeze sarcinile istorice, precum și funcțiile:

- funcția strategică, ce presupune inițierea unor schimbări sociale, economice și politice. La ora actuală, sarcina prioritară, stringentă este cea care ține de elaborarea și aprobarea unei Strategii pe termen scurt sau a Concepției de transformare și democratizare a societății (scopurile și sarcinile, etapele și acțiunile în vederea realizării lor), inclusiv criteriile și acțiunile practice pentru formarea noii clase politice. Iar ulterior - și elaborarea unei Strategii pe termen lung, în care să fie definită Ideea Națională Generală, care să reflecte interesele întregii Societăți plurietnice;

- de integrare – coalizarea Societății pe baza valorilor formulate de elită, depășirea divergențelor și a conflictelor interetnice;

- organizațională – crearea unui mecanism eficient, capabil să influențeze procesul de constituire și corectare a instituțiilor sistemului politic, economic și social. Inclusiv capabil să influențeze și procesul de alegere/desemnare a cadrelor în cele mai importante posturi în stat, de care va depinde procesul de dezvoltare a Societății;

- de recrutare (promovare) a liderilor politici, a potențialilor politicieni de rang înalt și a partidelor politice, în corespundere cu criteriile aprobate de constituire a unei noi clase politice și de promovare a acesteia la putere;

- de monitorizare socială, economică și politică – funcție care prevede studierea permanentă a intereselor diverselor grupuri sociale și etnice, clasificarea subordonării acestor interese. Este vorba, de asemenea, de monitorizarea permanent�