LECŢIA ORIBILĂ A CERNOBÎLULUI NU TREBUIE DATĂ UITĂRII

(Interviu acordat agenţiei „INFOTAG” de către Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Ucrainei în Republica Moldova, Ivan Gnatîşin, cu prilejul a 30 de ani de la tragedia de la Cernobîl).

„INFOTAG”: Domnule Ambasador, în aceste zile de aprilie comunitatea internaţională îşi aduce aminte de cea mai mare catastrofă tehnogenă şi ecologică a secolului XX – accidentul de la CAE Cernobîl. Ce ne face să revenim la acest subiect? De ce peste 30 de ani accidentul nu conteneşte să preocupe autorităţile, ecologii, sursele mass-media din diferite ţări?

Ivan Gnatîşin: Accidentul s-a produs la 26 aprilie 1986, în blocul energetic Nr.4 al centralei. Noi comemorăm eroii care cu vitejie şi-au îndeplinit datoria civilă, au pus viaţa altor oameni mai presus decât viaţa proprie. Din păcate, cifra decesurilor nu se ştie exact. Circa 50 de lichidatori au decedat în primele zile sau pe parcursul următorilor ani din cauza nivelului de radiaţie la care au fost expuşi. Alte câteva mii de oameni, conform estimărilor OMS, au decedat în anii următori de după tragedie din cauza radiaţiei. Circa 400 mii de persoane au fost evacuate de pe un teritoriu de 30 km distanţă de la centrală. Prejudiul este estimat la $600 mlrd.

La 30 de ani de la accident noi continuăm să studiem cauzele acestuia, venind cu diferite scenarii, variante care ar putea explica explodarea reactorului, emisia de radiaţie, consecinţele cărei şi astăzi sunt o provocare nu doar pentru Ucraina, dar şi pentru întreaga comunitate internaţională.

„I”: Despre care probleme legate de Cernobîl, asupra căror se lucrează în prezent, este vorba?

I.G.: Conform cercetărilor Greenpeace şi astăzi rămân a fi contaminate teritoriile pe care locuiesc până la 5 mil. de persoane: 2,3 mil. în Ucraina, 1,1 mil. în Belarus, 1,6 mil. în Rusia.

Conducerea Ucrainei, cu sprijinul comunităţii internaţionale – statele „G7”, Uniunii Europene, BERD, face tot posibilul pentru a transformat obiectul „Adăpostul” (Укрытие) într-un sistem inofensiv din punct de vedere ecologic, ceea ce ar exclude pe viitor scurgerea de radiaţie.

CCAE nu mai funcţionează şi deja de mulţi ani nu mai produce energie electrică. Dar continuă să fie obiect nuclear şi rămâne în acelaşi câmp juridic ca şi centralele atomice funcţionale. În interiorul „Adăpostului” au rămas 95% din combustibilul aflat în reactor la momentul accidentului. Procesele destructive care au loc în materialele ce conţin combustibil le sporeşte pericolul pentru oameni şi mediul ambiant. Astfel sarcina Nr.1 este de a asigura securitatea la CCAE.

Planul de reformare a obiectului „Adăpostul” într-un sistem sigur presupune două etape: stabilizarea „Adăpostului” şi construcţia unui alt sarcofag, care va cuprinde blocul energetic avariat. Apoi va urma demontarea construcţiilor din interiorul obiectului şi extragerea maselor ce conţin combustibil şi trecerea acestora în stare stabilă.

„I”: Ce s-a făcut deja?

I.G.: Lucrează activ la edificarea unui nou sarcofag asupra blocului avariat pentru transformarea obiectului „Adăpostul” într-un sistem ecolog sigur.

„I”: Care este costul acestor lucrări şi de cine sunt finanţate?

I.G.: Problema Cernobîlului nu are frontiere. Ucraina singură nu-i va face faţă. În anul 1997 graţie contribuţiilor statelor „G7”, Uniunii Europene şi altor state donatoare a fost creat Fondul „Adăpostul”, administrat de BERD.

În septembrie 2007 CCAE şi concernul francez Novarka au semnat un contract de construcţie a unui sarcofag nou asupra blocului Nr.4. Iniţial lucrările au fost estimate la 980 de mil. de euro, apoi costurile au crescut cu alte 500 de mil. de euro. Astăzi cheltuielile sunt de 1,5 mlrd. euro. Acum doi ani Adunarea donatorilor Fondului Cernobîl „Adăpostul” a decis să majoreze finanţarea cu alte 650 de mil. de euro cu titlu de contribuţie suplimentară. BERD va organiza pe 25 aprilie 2016, al Kiev, adunarea donatorilor pentru acumularea resurselor.

Guvernul Ucrainei va aloca în anul 2016 peste 998 mil. hrivne ($40 mil.) pentru scoaterea din exploatare a CCAE, ceea ce este cu 40% mai mult comparativ cu anul 2015.

„I”: Care este aspectul social al urmărilor tragediei?

I.G.: Am reuşit să depăşim urmările ireversibile ale dezastrului exclusiv graţie eroismului şi altruismului lichidatorilor accidentului. Este vorba despre ucraineni, beloruşi, ruşi, precum şi 3,5 mii de locuitori ai Moldovei.

Noi ştim că nu doar lichidatorii au devenit victimelor radiaţiei, dar şi copii lichidatorilor suferă de boli oncologice şi alt gen, provocate de radiaţie. Şi în Ucraina, şi în Moldova există organizaţiile sociale „Uniunea Cernobîl”. Membrii acestora sunt participanţi ai acţiunilor de lichidare a accidentului, copiilor, refugiaţi din zona CCAE. Aceste organizaţii lucrează activ în domeniul apărării drepturilor şi intereselor lichidatorilor, membrilor familiilor acestora, a refugiaţilor.

Conform Decretului Preşedintelui Ucrainei, Petro Poroşenko, anul 2016 a fost declarat anul celebrării participanţilor la lichidarea accidentului de la CCAE. Sunt luate măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de protejare socială a cetăţenilor care au suferit în urma catastrofei de la CCAE. Sunt întreprinde încercări de reabilitare economică şi dezvoltare a teritoriilor care sunt poluate radioactiv.

Lecţia oribilă a Cernobîlului nu trebuie uitată. Din acest motiv organizarea evenimentelor care informează societatea despre dezastrul de la Cernobîl, dimensiunile şi urmările acestuia, au mare însemnătate pentru actuala şi viitoarele generaţii.

„I”: Ce lecţie principală trebuie să înveţe oamenii din tragedia de la CCAE?

I.G.: Urmările Catastrofei de la Cernobîl, precum şi eforturile depuse pentru lichidare, amintesc tuturor despre importanţa securităţii la exploatarea CAE. Tragedia de acum 30 de ani este un avertisment pentru a nu admite repetarea greşelilor pentru care suntem nevoiţi să achităm un preţ atât de mare. Problema lichidării accidentului de la CCAE ne face încă o dată să ne gândim la necesitatea de a reduce dependenţa de energia atomică, înlocuind-o treptat cu surse mai sigure de energie.

„I”: Domnule Ambasador, vă mulţumim pentru interviu!