​ION PRISĂCARU: „LEGEA PRIVIND SFS SCHIMBĂ MULTE, ÎNSĂ NU SOLUŢIONEAZĂ PROBLEMELE”

Guvernarea demult anunța că va elabora o nouă lege cu privire la Serviciul Fiscal de Stat (SFS). Iată că proiectul de lege a apărut, iar acesta este evaluat într-un interviu pentru agenția INFOTAG de către fostul șef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (1995-1998 şi 2013-2016), Ion Prisăcaru.

I.: Domnule Prisăcaru, de ce se consideră că actuala lege ce reglementează activitatea SFS nu mai este bună?

I.P.: În primul rând, în prezent nu avem o lege cu așa denumire. Legea anterioară a fost abrogată în urmă cu 15 ani, odată cu adoptarea titlului V al Codului Fiscal (CF) „Administrarea fiscală”.

În al doilea rând, ea este necesară, deoarece conform practicilor internaționale instituțiile din domeniu se conduc în activitatea lor de legislație specială. Astăzi, de exemplu, activitatea SFS este reglementată de Titlul V al CF. Însă Codul Fiscal are cu totul altă destinație. El stabilește principiile generale ale impozitării în stat, aprobă principiile de determinare a subiecților şi obiectelor impunerii, metodologia de apreciere a veniturilor impozabile și deducerii cheltuielilor, precum şi răspunderea pentru încălcarea legislației fiscale.

CF nu are nicio atribuție la procedura de reglementare a activității serviciului fiscal, la determinarea statutului lui, a structurii, drepturilor şi obligațiilor organului fiscal printre altele, care urmează a fi stabilite reieșind din noile provocări ale timpului. De aceea aprobarea acestui proiect de lege de către Guvern este salutabilă! Cel puțin pentru că multe din prevederile în vigoare, stipulate în Titlul V al CF, sunt învechite. Ele au fost elaborate reieșind din practica economiei planificate, dar economia RM deja este una de piață.

Pe lângă aceasta, Titlul V „Administrarea fiscală” nu conține recomandările Fondului Monetar Internațional (FMI) şi ale Băncii Mondiale (BM). Pilonul actual al administrării fiscale conform prevederilor legislației în vigoare îl constituie controlul. Acest lucru nu este corect! Practica internațională demult a demonstrat acest fapt. Nu poți pune câte un controlor la fiecare contribuabil! Controlul nu îmbunătățește colectarea impozitelor. Cercetările internaționale denotă că, după controale, contribuabilii, dimpotrivă, încep să achite impozitele mult mai rău. Iar dacă în urma controalelor sunt aplicate și sancțiuni, atitudinea acestora față de executarea obligațiilor fiscale se înrăutățește considerabil. Contribuabilii încearcă să-şi recupereze pierderile legate de plata sancțiunilor din contul extinderii evaziunii fiscale.

I.: Fără să le fie frică de sancțiuni repetate?

I.P.: De ce să le fie frică?! Contribuabilii cunosc foarte bine că, conform prevederilor în vigoare ale CF, următorul control poate avea loc nu mai devreme de doi ani. Ei se conduc de regulile vieții studențești, când studenții trăiesc vesel de la o sesiune la alta, iar sesiunile sunt doar de două ori pe an! În această situație eu nu înțeleg de ce controalele să nu se desfășoare și mai des decât o dată la doi ani?! Or pentru a-l disciplina pe agentul economic rău-platnic este nevoie de controale zilnice?

În prezent, SFS deja nu mai efectuează controale în ordine planificată, ci conform rezultatelor unor analize, în procesul cărora se stabilesc riscurile ce demonstrează că, în comparație cu întreprinderile care desfășoară același tip de activitate, agentul economic respectiv plătește în buget cu mult mai puține impozite şi taxe, adică el face parte din categoria contribuabililor cu risc sporit de evaziune fiscală.

În activitatea serviciului fiscal accentul trebuie pus pe luarea unor măsuri, astfel încât contribuabilii să-şi execute benevol obligațiile. Iar aceasta nu este o sarcină ușoară! De aceea în proiectul de lege această prevedere trebuie să devină principala prerogativă a instituției de administrare fiscală a statului. În legătură cu aceasta, în proiect trebuie introdusă o asemenea funcție precum „inspector fiscal de sector”. Acesta trebuie să-şi cunoască sectorul de la A la Z, să dețină informații despre contribuabilii rău-platnici, să le cunoască problemele și neajunsurile, să se ocupe de activități educaționale cu implicarea reprezentanților din societatea civilă, persoane notorii ce se bucură de autoritate în sectorul respectiv. Iar acest lucru trebuie să poarte un caracter permanent, nu de la caz la caz.

Consider că principalul neajuns al proiectului constituie neacceptarea prevederilor care oferă SFS drepturi de a efectua investigații operative în cazul evaziunilor fiscale. Cu asemenea atribuții sunt abilitate serviciile fiscale din multe țări. După cum arată practica internațională, acest lucru majorează încasările fiscale. Mai mult ca atât, experții FMI şi ai BM recomandă autorităților moldovenești să ofere SFS aceste atribuții.

Cu regret, în Republica Moldova societatea civilă nu cunoaște cazuri penale ajunse în instanță, pornite pe faptul evaziunii fiscale în proporții deosebit de mari. Însă numai în anii 2014-2015 de către SFS în organele de drept au fost trimise peste 1000 de materiale.

La moment, câteva instituții ale statului sunt responsabile de soluționarea acestor sarcini. De aceea ele au posibilitatea să arate cu degetul una la alta și, după cum se spune în popor, copilul cu două moașe rămâne cu buricul netăiat.

I.: Dacă FMI şi BM recomandă acest lucru, atunci cine în Republica Moldova se opune acestor recomandări?

I.P.: În componența Guvernului actual nu știu, însă în cea precedentă împotrivirea era din partea Ministerului Afacerilor Interne. Până la urmă, chiar şi procurorul general a fost de acord ca Serviciului Fiscal să i se acorde astfel de drepturi, ce e drept, puțin într-o altă redacție.

I.: Ce aspecte încă nu sunt prevăzute în acest proiect de lege?

I.P.: Faptul că structura SFS în continuare se bazează pe principiul teritorial de constituire, dar nu pe cel funcțional. Nu este clar de ce ne propunem să întreținem în continuare în raioane subdiviziunile teritoriale, precum şi specializate, cu ștampilă şi denumire proprie, dacă ne-am pus ca obiectiv crearea unui organ de administrare fiscală unificat?

Nu înțeleg de ce atunci în proiect nu menționăm toate celelalte subdiviziuni care vor fi create în interiorul SFS – instituție fiscală unificată? Acest lucru trebuie exclus din proiect, deoarece tema subdiviziunilor, ce structuri și de ce nivel vor fi create se va clarifica la etapa elaborării structurii organizaționale a instituției, având la bază recomandările structurilor internaționale FMI şi BM și principiul funcționalităților, reieșind din atribuțiile cu care va fi abilitat SFS prin această lege.

Apropo, anterior instituțiile internaționale au recomandat ca în raioanele actuale să activeze doar câteva persoane care vor efectua un număr limitat de funcții pentru deservirea contribuabililor în cadrul ghișeului unic. Aceste persoane vor face parte din componența unei subdiviziuni specializate a organului fiscal nou creat.

Oare dorim în continuare să întreținem o armată de șefi de subdiviziuni teritoriale? Acest lucru, de asemenea, contravine practicii internaționale. În legătură cu aceasta, legea trebuie să stipuleze clar că SFS este format din aparatul central şi alte subdiviziuni create după principiul funcțional, fără specificarea subdiviziunilor teritoriale sau specializate, deci articolul 13, aliniatul 2 al proiectului de lege privind SFS trebuie expus în altă redacție. Structura şi funcțiile atribuite subdiviziunilor create se vor aproba de către directorul SFS (art. 13, aliniatul 3 al proiectului de lege privind SFS). Analogic în proiect trebuie prevăzut şi modul de distribuire a numărului personalului în interiorul subdiviziunilor SFS.

I.: Era previzibil faptul că Ministerul Afacerilor Interne se va opune noilor atribuții ale SFS. În ultimul sfert de veac în Moldova a devenit o modă – cu cât mai multe atribuții ai, cu atât mai important ministru ești! Dar cine stă în spatele opunerii de a reforma SFS într-o instituție bugetară unificată?

I.P.: Vă recomand să căutați răspuns la această întrebare la Ministerul Finanțelor. Pe când eram şef la IFPS, colegiul Ministerului Finanțelor a susținut crearea SFS ca persoană juridică bugetară unificată. Analogic, precum astăzi sunt şi alte instituții statale similare.

I.: Cum atunci Guvernul a putut aproba proiectul de lege, care se deosebește de redacția inițială propusă, dacă nu au fost nici un fel de dezbateri în acest sens?

I.P.: Consider că proiectul de lege a fost acceptat de către ministerele abilitate înainte de începerea ședinței Guvernului. În caz contrar, această chestiune pur şi simplu nu ar fi fost inclusă pe ordinea de zi. Prin urmare, Ministerul Finanțelor a coordonat această redacție și este evident că noul colegiu al ministerului a ajuns la această variantă.

I.: Se prevede ca directorul SFS să fie numit analogic unui funcționar de rând. Cum apreciați acest lucru?

I.P.: Sunt categoric împotriva unei asemenea abordări! Acest lucru contravine, de asemenea, practicii internaționale și recomandărilor instituțiilor financiare internaționale. Conform acestora, directorul SFS trebuie să fie numit pe o perioadă de 5-7 ani și se poate afla în această funcție maxim două mandate. Până la preluarea funcției, la desfășurarea concursului prin care trebuie să fie numit directorul SFS, candidatul trebuie să-şi expună viziunea privitor la faptul cum vede eficientizarea administrării fiscale în programul prezentat, care trebuie să fie atractiv practic și nicidecum declarativ. În acest caz va învinge cel mai bun candidat.

I.: Ce, ce, dar să „spunem povești” de-a lungul anilor de independență, noi ne-am învățat.

I.P.: Candidatul la funcția de director al SFS nu trebuie să spună povești, dar să propună acțiuni concrete care vor conduce la majorarea bazei de impozitare, de exemplu, pentru taxa pe valoare adăugată sau pentru impozitul pe venit din activitatea antreprenorială, care vor eficientiza în general activitatea instituției de administrare fiscală din țară.

I.: Fără a fi producători de bunuri şi servicii, inspectorii fiscali pot să extindă aceste baze?

I.P.: Da. Spre exemplu din contul depistării persoanelor ce efectuează activități economice ilegale şi aducerii acestora în spațiul legal. De aceea este important ca persoana candidat să se expună în ce mod va realiza acest lucru. Iar pentru ca promisiunile să fie îndeplinite, cu directorul SFS trebuie încheiat contract individual de muncă în care să fie stabiliți și indicatori corespunzători de rezultat, care ulterior să fie revizuiți nu mai puțin de o dată pe an. În cazul în care în activitate nu se vor înregistra rezultate pozitive, acest lucru poate deveni motiv pentru rezilierea anticipată a contractului, din cauza lipsei de profesionalism, dar nu din considerente politice.

I.: Atunci ministrul Finanțelor, care a fost numit din considerente politice şi care ar dori ca în funcția de director al SFS să fie „omul său”, cum să procedeze?

I.P.: Ministrul trebuie să lucreze cu echipa care există și care trebuie să asigure continuitatea activității instituției. În situația în care își dorește să numească „omul său”, acesta va trebui să demonstreze că actualul director este neprofesionist. Dar, luând în considerare că acesta a fost angajat în bază de concurs şi are încheiat contract individual de muncă în care sunt stabilite obiectivele profesionale necesare, demiterea nu va fi ușoară. E necesar să fie imposibil să numești în funcție o persoană mai puțin profesionistă, atât din punct de vedere legislativ, cât şi din punct de vedere moral. Dacă ministrul va constata că directorul SFS nu este capabil să îndeplinească obligațiunile prevăzute în contract, el îl poate demite din funcție oricând, dar pe bază legală.

I.: Serviciul Fiscal de Stat poate fi o entitate antreprenorială sau organizație obștească?

I.P.: SFS poate fi doar o structură de stat!

I.: Atunci de ce în denumirea sa este prezent cuvântul „stat”? Serviciul Vamal nu este numit astfel.

I.P.: În situația în care Guvernul a prevăzut că directorul SFS trebuie numit analogic unui funcționar de execuție, nu văd sensul să vorbim despre tautologia din denumire.

I.: Ce se poate întreprinde pentru ca legea bugetului de stat să nu fie adoptată înainte de politica bugetar-fiscală, pentru ca legile ordinare şi ramurale să nu contravină Codului Fiscal, dar mai ales să nu stopeze acțiunea anumitor prevederi?

I.P.: Foarte multe. Însă, în primul rând, după exemplul țărilor europene, trebuie să instituim un nou organ de stat, și anume, Consiliul Fiscal – instituție independentă, subordonată Parlamentului, ai cărui membri să fie numiți pe un termen de 7 ani, după practica internațională. Una din atribuțiile Consiliului va consta în faptul ca acesta să expertizeze pachetele de legi anuale privind politica bugetar-fiscală, să nu admită ca acestea să contravină concepțiilor pe termen mediu. De asemenea, va asigura ca legea bugetului să nu contravină Codului Fiscal şi politicii bugetar-fiscale, ca proiectele de legi referitoare la normele fiscale să fie adoptate cu jumătate de an până la începerea anului fiscal, dar nu la mijlocul anului în curs. La sfârșitul anului, Consiliul Fiscal, va efectua o analiză amplă și va informa societatea cum a fost realizat în fapt acest lucru, inclusiv va evalua eficiența administrării fiscale în anul financiar corespunzător.

I.: Propuneți să fie creată o nouă structură birocratică? De executarea acestor funcții nu se poate ocupa comisia parlamentară permanentă pentru economie, buget şi finanțe?

I.P.: Categoric, nu! În primul rând, Consiliul Fiscal nu este o structură de stat voluminoasă. În al doilea rând, comisia parlamentară are altă destinație. În al treilea rând, astfel de Consilii au fost create în toate țările europene și şi-au demonstrat eficiența și necesitatea. În al patrulea rând, instituirea acestuia este, de asemenea, recomandarea FMI şi BM.

Generalizând cele expuse, vreau să vin către factorii de decizie cu o recomandare privitor la subiectele abordate. La toate aspectele ce au fost discutate nu trebuie să reinventăm roata. Ea demult a fost inventată. Trebuie să preluăm din legislația similară din alte țări, tot ceea ce e mai bun, ceea ce în practică a demonstrat eficiența în activitatea instituțiilor publice și în interesul cetățeanului.