ANGAJAREA ÎN CÂMPUL MUNCII A POPULAŢIEI MOLDOVEI - CHEIA CREȘTERII ECONOMICE DURABILE ȘI REDUCERII SĂRĂCIEI

(Comentariu economic de Evghenii PERESTORONIN, corespondent special al agenției „INFOTAG”)

Una dintre problemele actuale și pe larg discutată este creșterea economică: calitatea, sursele, ritmul și sustenabilitatea acesteia. În discuție sunt implicați politicieni, economiști, jurnaliști. Se discută problemele export-import, remitențele migranților la muncă. Dar, în același timp, problema cheie rămâne în umbră - angajarea.

Problema disponibilității și utilizării resurselor forţelor de muncă rămâne acută pe parcursul anilor de după proclamarea independenței și, prin urmare, necesită o soluție urgentă. Perioada de creștere economică relativ stabilă (cu excepția anului de exces 2014, în care a fost furat un miliard de dolari din bănci) s-a încheiat pentru Moldova în 2020, odată cu apariția pandemiei (PIB -7%). În pofida redresării relative datorate bazei scăzute în 2021 (+13,9%), în 2022 Moldova, împreună cu întreaga Europă, a fost acoperită de o „policriză” provocată de războiul din Ucraina, iar republica a intrat într-o perioadă de recesiune.

Problema ocupării forței de muncă în Moldova a fost comentată de doctorul în economie Galina Şelari.

În ultimii ani, situația de pe piața muncii se dezvoltă în mare măsură „indiferent” de creșterea/declinul economiei. Rata de ocupare este stabilă din punct de vedere statistic (puțin peste 41%) și șomajul relativ scăzut pe fondul unei scăderi constante a numărului de persoane ocupate, care a scăzut cu aproape o treime în ultimii 10 ani. În realitate, această situație este „compensată” de angajarea neformală (tenebră) și de o migrație constantă a forței de muncă. Aceasta nu face decât să confirme faptul că creșterea economică în sine nu elimină deformările sociale.

Evident, sectorul neformal de pe piața muncii se adaptează în continuare la realitățile în schimbare: acum se semnează contracte, dar ele sunt adesea convenţionale, au un caracter formal. Relațiile reale sunt construite pe principiul „aşa cum ne vom înţelege”.

Astfel de modalităţi marginale de relații pe piața muncii au devenit destul de stabile. Și, simplu vorbind, nu există niciun motiv să credem că vor fi eliminate în viitorul apropiat.

Se pare că acesta este prețul pe care piața noastră de muncă l-a plătit pentru un deceniu de reforme nu foarte clare.

Și despre încă o iluzie: totul depinde de investiții, vor începe să investească în economie - și apoi totul va funcționa pentru noi, creșterea va deveni sustenabilă, o renaștere generală și alte binecuvântări vor începe.

Fără îndoială, avem nevoie de investiții - forța de muncă merge acolo unde se duce capitalul de producție. Și în ultimii ani, Moldova este o confirmare clară a acestui lucru. Aproape fiecare familie are astăzi propriul „reprezentant” în străinătate. Estimările Biroului de statistică (evident modeste) arată că peste 10% dintre concetățeni își câștigă banii pentru viaţă în străinătate. Se produce o reevaluare mentală - nu „a trăi de dragul muncii”, dar „a lucra de dragul vieții”.

Prognozele demografice sunt, de asemenea, dezolante. Din 2004, numărul total de persoane apte de muncă a scăzut constant. Să adăugăm la aceasta pierderea muncitorilor din cauza șomajului de lungă durată: pierderea calificării se produce, în medie, după un an de lenevie forțată și căutări nereușite de locuri de muncă (actualmente în Moldova, mai mult de un sfert din populația șomeră se află în această stare de mai mult de un an). În plus, avem o lipsă acută de oameni care pot lucra eficient. Motivul este evident - nici angajatorii, nici angajații nu sunt cel mai adesea pregătiți pentru relații de piață depline.

Și aici concluzia apare de la sine - piața muncii nu este pregătită pentru investiții, mai mult, într-un anumit sens este o frână la activarea proceselor investiționale. Și dacă piața nu este pregătită pentru investiții, atunci acestea s-ar putea să nu se producă sau să nu dea rezultatul așteptat.

Trebuie să regândim Moldova, să înțelegem singuri ce poate face țara noastră. Până când se va întâmpla acest lucru, avantajele și oportunitățile noastre se vor reduce constant, crescând lista riscurilor pentru dezvoltare. Odată cu soluționarea problemei ocupării forței de muncă, se va rezolva și problema creșterii economice durabile și a reducerii sărăciei.