UE ŞI SUA POT CONTA PE STATUTUL DE INTERMEDIARI ÎN CADRUL NEGOCIERILOR ÎN FORMATUL „5+2”

(Interviul vice-premierului pentru Reintegrare, reprezentantul politic al Republicii Moldova în cadrul negocierilor cu privire la reglementarea conflictului transnistrean, Eugen Carpov, acordat în exclusivitate agenţiei „INFOTAG”)

INFOTAG: Domnule Carpov, cum aţi aprecia finele anului 2013, cu privire la reglementarea conflictului transnistrean? Deja au fost expuse opinii că acesta nu a fost aşa cum s-a aşteptat – un progres?

Eugen Carpov: În anul 2013 am continuat activităţile iniţiate în anii precedenţi. Au fost abordate subiecte de o complexitate mai mare, care au necesitat consultări la toate nivelele de dialog şi implicarea partenerilor în negocieri. Trebuie să recunoaştem că am avut un an deloc uşor şi plin de evenimente, în care ţara noastră a fost supusă mai multor provocări pe care am reuşit să le depăşim. Cel mai important eveniment pentru Republica Moldova a fost parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, care trebuie să aibă efecte pozitive şi asupra procesului de reglementare a conflictului transnistrean.

În ciuda unor divergenţe şi a retoricii acide din partea Tiraspolului, procesul de negocieri a fost unul continuu, s-a reuşit avansarea pe câteva segmente importante ale agendei, au fost aprobate şase documente la nivelul reprezentanţilor politici. Totuşi, subiectele de consistenţă, cele politice şi cele privind statutul regiunii transnistrene, încă sunt evitate de către cei de la Tiraspol. Acest fapt îngustează mult posibilitatea de interacţiune şi nu permite avansarea pe subiecte complexe, cum ar fi situaţia din Zona de Securitate, asigurarea drepturilor omului, activitatea bancară, transporturile internaţionale de mărfuri şi pasageri, precum şi pe o multitudine de alte probleme cu care se confruntă populaţia de pe malul stâng.

„I”: Care, în opinia Dvs., a fost rolul Ucrainei, ca preşedinte al OSCE, la stabilirea dialogului între Chişinău şi Tiraspol? Ucraina, ca ţară vecină, cred că este cea mai interesată în reglementarea conflictului între Republica Moldova şi RMN?

E.C.: În primul rând, aş veni cu o precizare, atunci când faceţi o astfel de delimitare - Republica Moldova şi aşa numita „RMN”. Există Republica Moldova în calitate de actor recunoscut la nivel internaţional, iar regiunea transnistreană (Transnistria) este parte integrantă a Republicii Moldova.

Revenind la rolul Ucrainei, care pe parcursul anului 2013 a deţinut Preşedinţia în OSCE, trebuie să recunoaştem că interesul şi contribuţia Kievului în reglementarea conflictului transnistrean nu poate fi subapreciat. Negocierile în cadrul formatului „5+2” se desfăşoară în conformitate cu Agenda oficială a procesului, care include subiecte sistematizate pe mai multe nivele care au continuitate de la o rundă la alta. Prin urmare, rundele de negocieri desfăşurate sub preşedinţia OSCE a Ucrainei au urmat aprofundarea şi promovarea unor soluţii viabile pentru problemele abordate anterior.

Totodată, Ucraina are un rol important în procesul de reglementare a conflictului - este mediator în negocieri şi participă cu observatori militari la monitorizarea situaţiei în Zona de Securitate. Prin urmare, în atingerea unor progrese pe parcursul acestui an, am avut parte de o participare activă din partea Ucrainei atât în poziţia sa de participant în procesul de reglementare, cât şi ca stat deţinător al preşedinţiei OSCE.

„I”: Unicul document funcţionabil între părţi este, aşa numitul, Protocol cu privire la circulaţia trenurilor marfare prin regiunea transnistreană… De ce părţile nu se pot înţelege asupra ceva mai mult, doar este avantajos pentru ambele părţi?

E.C.: Nu doar protocolul ce asigură circulaţia trenurilor marfare prin regiunea transnistreană se realizează, toate documentele sunt la un anumit nivel de implementare, care depinde de complexitatea acestora.

Spre exemplu, prima decizie protocolară semnată după reluarea negocierilor, care prevede transportarea şi stocarea surselor radioactive din regiunea transnistreană, şi-a demonstrat randamentul şi viabilitatea. Deja al doilea an consecutiv sunt evacuate deşeurile radioactive care pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor. Ca să dăm o valoare cantitativă evoluţiei, trebuie subliniat că în 2012 au fost evacuate în jur de 250 unităţi, iar anul acesta, cu sprijinul OSCE au fost retrase încă 750 de surse.

Pe celelalte acte se duc consultări şi sunt identificate soluţii la nivelul experţilor, în cadrul grupurilor de lucru sectoriale. La prima vedere rezultatele nu sunt spectaculoase, dar trebuie să înţelegem că majoritatea problemelor sunt interdependente, soluţionarea unora este imposibilă fără rezolvarea altora. Tocmai din acest considerent, Chişinăul a pledat pentru discutarea aspectelor cadru, care ar permite avansarea pe toate cele trei „coşuri” convenţionale ale Agendei oficiale a procesului de negocieri. Aici mă refer la aşa numitul „coş trei” care conţine subiectele politice, instituţionale şi de securitate. Din păcate, Tiraspolul nu este suficient de deschis să abordeze subiectele de bază ce ţin de statutul regiunii.

„I”: De ce părţile nu doresc să activizeze componenta „umanitară” a procesului de negocieri? Se pare că bani pentru demontarea funicularului de la Râbniţa aşa şi nu au fost găsiţi? Dar au fost atâtea discuţii. Între timp, soluţionarea acestei probleme ar fi fost percepută de populaţie cu mult mai bine decât numeroasele runde în van a negocierilor?

E.C.: Orice subiect în cadrul procesului de negocieri este pus în discuţie doar atunci când există voinţă politică atât la Chişinău, cât şi la Tiraspol. Abordarea noastră este că subiectele legate de dimensiunea umană a procesului de negocieri nu trebuie politizate, oamenii trebuie să resimtă numai efecte pozitive în urma negocierilor.

Funicularul de la Rîbniţa reprezintă o instalaţie inginerească veche situată între localităţile Rîbniţa pe malul stâng şi Rezina pe cel drept, care nu este utilizată de peste 20 ani. Aceasta este în stare de avarie, punând în pericol viaţa şi sănătatea populaţie, precum şi proprietăţile şi infrastructura care se află în preajmă.

Chişinăul întotdeauna a sprijinit demontarea funicularului şi a făcut propuneri repetate în acest sens. Deoarece procesul nu poate fi realizat fără partenerii de la Tiraspol, încă din 2011 au fost înaintate câteva adresări structurilor din stânga Nistrului pentru a participa la demontare. La început nu am găsit prea multă deschidere la acest subiect. Pentru a minimiza pericolele, compania LAFARGE CIMENT, care este proprietarul de drept al instalaţiei pe sectorul drept al funicularului, a purces în 2012 la demontarea parţială a instalaţiei. Astfel, au fost dezasamblate majoritatea instalaţiilor mobile care puteau fi înlăturate fără a pune în pericol integritatea construcţiei.

După semnarea Deciziei protocolare privind demontarea funicularului s-a purces la implementarea acestui act. Deoarece proiectul este unul foarte complex şi are un grad sporit de risc, acesta necesită o pregătire şi o planificare temeinică. Până acum au fost colectate documentele tehnice necesare şi au fost efectuate două şedinţe la nivel de experţi, ultima dintre care la începutul acestei luni. La moment suntem la etapa de definitivare a detaliilor cu experţii ruşi, care vor realiza partea tehnică, urmând ca lucrările să demareze atunci când condiţiile climaterice vor permite acest lucru.

„INFOTAG”: Este oare posibil de a vorbi la modul serios despre reintegrarea ţării când pentru aceste procese se alocă puţin peste 15 mil. lei?

Eugen Carpov: Reintegrarea ţării reprezintă o prioritate pentru guvernul Republicii Moldova, iar acţiunile incluse în Programul de Guvernare prevăd instrumente şi angajamente de a promova proiecte sociale şi de infrastructură, care ar crea condiţii de reintegrare reală a regiunii transnistrene în spaţiul Republicii Moldova. Există un spectru larg de acţiuni care au fost întreprinse deja şi care vor fi realizate pe viitor în acest domeniu.

Să nu uităm că resursele bugetare destinate reintegrării ţării au fost alocate pentru prima dată în 2011, iar începând cu 2012 - acestea s-au majorat cu 50%. Sunt sigur că odată ce negocierile vor avansa şi sprijinul de la bugetul de stat va deveni mai consistent pe componenta de reintegrare.

Totodată, guvernul Republicii Moldova a semnat un acord de finanţare cu Uniunea Europeană pentru un program care vine să sprijine eforturile guvernului în a consolida încrederea între cele două maluri ale Nistrului. Bugetul programului este de 13,1 mil. Euro, din care 12 mil. din fonduri europene şi 1,1 mil. sunt finanţate de PNUD.

La moment, guvernul este în proces de finalizare a negocierilor pentru un nou acord cu UE, în valoare de 28 mil. Euro. Obiectivul programului constă în facilitarea soluţionării problemei transnistrene prin consolidarea încrederii între Chişinău şi Tiraspol prin intermediul iniţiativelor comune, ce implică autorităţile publice locale, organizaţiile societăţii civile şi alte părţi interesate de pe ambele maluri.

„I”: Cum va fi, în viziunea Dvs. procesul de negocieri în 2014, luând în consideraţie multiplele declaraţii dure ale liderilor Transnistriei cu privire la refuzul din partea acestora a vectorului integrării europene, declarat de Republica Moldova?

E.C.: Există o viziune şi o strategie pe care le urmăm în problema rezolvării conflictului transnistrean, ea este reflectată şi în programul de activitate al Guvernului care arată elementele prioritare pentru acţiunile pe care ni le propunem. În 2014, ca şi în anii precedenţi, vom rămâne fideli acestei strategii şi vom depune toate eforturile necesare pentru a avansa în direcţia reglementării conflictului.

Trebuie menţionat că pe parcursul ultimilor ani a sporit interesul comunităţii internaţionale faţă de reglementarea definitivă a conflictului transnistrean. În acest sens, o deosebită relevanţă au avut Declaraţiile Consiliului de Miniştri al OSCE din 7 decembrie 2012 (Dublin) şi 6 decembrie 2013 (Kiev), cu privire la negocierile în formatul „5+2” – care reprezintă un nou impuls politic din partea partenerilor externi şi reconfirmă rolul cheie al OSCE în reglementarea conflictului transnistrean. Aceste documente reafirmă determinarea fermă a membrilor OSCE în a identifica o soluţie cuprinzătoare, echitabilă şi viabilă a conflictului transnistrean, bazată pe respectarea principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale Republicii Moldova, cu elaborarea unui statut special pentru regiunea transnistreană. Totodată, statele participante ale OSCE şi-au exprimat speranţa în sensul avansării negocierilor pe toate cele trei „coşuri” convenţionale ale Agendei oficiale a procesului de negocieri şi îndeamnă părţile de a intensifica eforturile privind promovarea măsurilor de consolidare a încrederii şi securităţii, precum şi de a se abţine de la acţiuni unilaterale.

Bazându-ne pe aceste două documente extrem de importante, vom insista asupra demarării negocierilor pe „coşul trei” şi vom depune toate eforturile pentru a aborda subiectele complexe care ar apropia cele două maluri. Există probleme care încă nu şi-au găsit soluţia, dar care pot fi lesne rezolvate dacă vom reuşi să le plasăm în cadrul spaţiilor unice ale Republicii Moldova. Sperăm că liderii de la Tiraspol vor depune şi ei suficiente eforturi pentru reglementarea conflictului, în conformitate cu actele internaţionale şi interesele populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului. Nu în ultimul rând, succesul în procesul de soluţionare depinde şi de nivelul de implicare al partenerilor noştri internaţionali.

„I”: Unii experţi consideră că, după summitul de la Vilnius, UE va începe „cu o mână de fier” să faciliteze soluţionarea conflictului transnistrean. Este oare posibil acest fapt, cum credeţi?

E.C.: UE este un partener de încredere în procesul de reglementare a conflictului transnistrean, fiind parte a formatului de negocieri „5+2” şi totodată cel mai important donator pentru promovarea măsurilor de încredere. După cum am menţionat, în ultimii doi ani, prin intermediul programelor sale, UE a contribuit la dezvoltarea afacerilor şi infrastructurii, a sprijinit proiecte sociale şi ecologice, care au îmbunătăţit simţitor viaţa de zi cu zi şi au adus mai aproape oamenii de pe cele două maluri ale Nistrului.

Nu poate fi negat faptul că la nivel european există un interes general în a elimina sursele de insecuritate, inclusiv prin reglementarea conflictelor îngheţate din spaţiul post sovietic. Însă dacă e să presupunem o creştere a eforturilor UE în problematica transnistreană, cu siguranţă vorbim de o intensificare a asistenţei diplomatice şi tehnice acordate procesului de soluţionare, nicidecum de constrângeri.

Republica Moldova întotdeauna a susţinut poziţia că orice actor internaţional, care doreşte şi are capacitatea de a contribui la procesul de soluţionare, - este binevenit. Considerăm că Uniunea Europeană şi SUA, prin susţinerea măsurilor de consolidare a încrederii, s-au manifestat ca actori care merită să fie ridicaţi de la statutul de observator în cadrul negocierilor în formatul „5+2”, la cel de mediator.