​„SĂ DEPĂȘEȘTI CRIZA ÎNSEAMNĂ SĂ SUPORȚI TOATE CUMPENELE VIEȚII”

Ex-ministrul Finanțelor al Republicii Moldova vorbește într-un interviu pentru „INFOTAG” despre criza din Moldova, în care vede manifestarea consecinţelor „bolilor financiare” ale statului moldovenesc, care la timpul lor nu au fost tratate de autorități.

„INFOTAG”: Domnule Chițan, în ce măsură societatea moldovenească conștientizează situația critică în care a ajuns Moldova?

Valeriu Chițan: Consider că actuala criză, consecințele cărei încă urmează să le conştientizăm, nu se va soluţiona prin jumătăți de măsură. În primul rând, situația trebuie examinată fiind luată în calcul cumulul legăturilor de cauzalitate, despre care puțin se vorbeşte. Susţin, în acest sens, despre așa-zisele consecinţe ale bolilor netratate la timp, și anume: jumătățile de reforme și nefinisarea perioadei de tranziție la economia de piață: nefuncționalitatea și necompetitivitatea economiei; ineficiența instituţiilor de piață; sectorul de stat nereformat și nerestructurat. Aceasta este, de asemenea, și rezultatul relațiilor “înghețate” cu FMI.

„I”: Și ce, în opinia dumneavoastră, trebuie acum să fie făcut în primul rând, având în vedere că statul nu are resurse pentru reforme?

V.C.: O soluție pentru depăşirea acestui impas ar fi, cu certitudine, elaborarea imediată în comun cu organismele financiare internaționale a unui program naţional complex de redresare a economiei și finanțelor, cu conferirea (acestui program) statutului de act legislativ-normativ. Drept exemplu, serveşte decretul prezidențial din 22 ianuarie 1997 “ Cu privire la măsurile urgente de ameliorare a situaţiei social-economice”, care a fost pus la baza cooperării RM cu Banca Mondială.

„I”: Comparativ cu situaţia de atunci, cea actuală este mai dificilă sau una suportabilă?

V.C.: Fără îndoială, criza actuală nu are analog, situaţia este cu mult mai proastă decât oricând, şi un consens social, în acest sens, între autorităţi şi societate ar fi cât se poate de oportun. Avem nevoie de măsuri urgente pentru consolidarea bazei normativ-juridice, pentru ca mecanismele de piaţă şi instituţiile statului să poată funcţiona eficient şi transparent. De asemenea, este necesară finisarea deetatizării activelor economice publice şi promovarea fermă a schimbărilor structural-instituţionale în sectorul administraţiei, în învăţământ, în sănătate şi asigurări sociale, precum şi în sistemul organelor de drept.

„I”: Consideraţi că este vorba despre necesitatea de a revizui tot ce s-a făcut până în prezent?

V.C.: Da, ţara are nevoie de o politică economică regândită, cu scopul de a crea toate condiţiile pentru business, caracteristice unei economii libere şi aferente relansării sectoarelor pentru asigurarea unei creşteri durabile şi orientate spre export. Un element nu mai puţin important reprezintă îmbunătăţirea necondiţionată a mediului de afaceri, inclusiv prin elaborarea unei noi Concepţii Fiscale, respectiv, a unui nou Cod Fiscal. Relevanţa reformei fiscale, idee pe care am lansat-o cu doi ani în urmă, este în prezent un subiect de extremă actualitate, având în vedere importanţa majoră a instrumentelor fiscale în realizarea acţiunilor anticriză.

Dacă acceptăm că criza nu este doar o provocare, dar şi o oportunitate pentru măsuri adecvate, inclusiv nepopulare, atunci urmează a se purcede imediat la realizarea acestora. Cuantificând riscurile şi pericolele sistemice, actuala criză, care se revarsă lent, în primul rând, indică asupra dezechilibrelor cheltuielilor publice în sistemul bugetar per ansamblu.

„I”: Doriţi să afirmaţi că ne depăşim posibilităţile?

V.C.: Spre regret, noi demult desconsiderăm posibilităţile financiare reale. Cheltuielile publice sunt disproporţionate în raport cu disponibilităţile de mijloace. Să cheltuieşti peste o treime din PIB - este un lux pentru Moldova. Variante, în acest context, nu prea avem – este necesară revizuirea întregii baze normative, generatoare de costuri şi angajamente bugetare; transferarea mai multor domenii, întreţinute de stat, pe principii de autogestiune şi reducerea concomitentă a cheltuielilor (personal, achiziţii, transport de serviciu şi alte cheltuieli administrative). Sectorul public şi, în primul rând, cel bugetar necesită a fi reorganizate şi restrânse, iar alocaţiile să se acorde strict conform principiului „cost-eficienţă”. Avem nevoie, ca niciodată, de restricţii severe contra irosirii resurselor publice, practica vicioasă de acumulare a datoriilor în contul viitoarei finanţări nesustenabile trebuie abandonată. Desigur, mi-aş dori ca reformele stringente şi iminente să rezulte în modernizarea statului (încă în devenire). În acest sens, consider că statul trebuie să renunţe la rolul de administrator imprudent şi să devină un regulator eficient şi un arbitru imparţial. De asemenea, să fie apărător al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

„I”: Vă mulţumim pentru interviu!