​MOLDOVA ARE NEVOIE DE REFORMĂ FISCALĂ RADICALĂ

Interviu exclusiv al fostului şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS), Ion Prisăcaru, acordat corespondentului agenţiei „INFOTAG”, Vladimir Sidorenco.

Partea I. „Inovaţiile fiscale”, cum pot fi administrate?

„I”:: Domnule Prisăcaru, ce credeţi despre proiectele politicii bugetar-fiscale şi bugetului de stat pentru anul 2016?

Ion Prisăcaru: Este inutil de a discuta politica bugetar fiscală deoarece din an în an la aceasta se fac doar mici schimbări. Sunt asemenea reparaţiei cosmetice a clădirii care necesită de urgenţă reconstrucţie capitală, de nu în orice moment se poate prăbuşi tavanul.

„I”: Impozitul „pe lux” nu este o inovaţie?

I.P.: Ba da, dar autorii proiectului nu au luat în considerare cât va costa bugetul administrarea acestuia. Înainte să introduci acest impozit trebuie să dispui de baza corespunzătoare de evaluare a locuinţelor. În prezent aceasta lipseşte, astfel că statul trebuie de urgenţă să actualizeze baza de evaluare, care, apropo, este demult depăşită.

Pentru a obţine asemenea bază sunt necesare cheltuieli bugetare considerabile. Fiind directorul companiei Ecofin-Consult-Evaluare, care ani la rând a efectuat evaluarea diferitor imobile, pot afirma că ştiu ce spun. Spre exemplu, preţul mediu al unui apartament cu trei odăi în Chişinău este de 350 lei. Preţul unei case în mediul rural (suprafaţa de 180 m2) – tot atât. Totodată, resurse pentru aceste scopuri în capitolul cheltuieli ale bugetului de stat din 2016 nu sunt prevăzute.

„I”: Statul ar putea obliga proprietarii imobilelor de locuit în termeni scurţi să evalueze bunurile din cont propriu?

I.P.: Nu poate. În primul rând, în termeni scurţi aceasta este imposibil. Volumul de lucru, care urmează a fi efectuat, este prea mare. În al doilea rând, nu este stabilit cine trebuie să o facă: experţii independenţi sau reprezentanţii Cadastru. În al treilea rând, este inadmisibil constituţional ca impozitele achitate de persoanele fizice să fie însoţite şi de alte cheltuieli. Dacă statul doreşte să impună acest tip de impozit, atunci tot el trebuie să asigure formarea bazei necesare pentru calcularea impozitului, oferind societăţii mecanismul de administrare a acestuia. În legătură cu cele spuse mai sus, putem considera că impozitul „pe lux” poate fi din start eşuat.

„I”: Dacă evaluarea obiectelor impozabile lipseşte, cum atunci sunt calculate impozitele pe bunurile imobiliare pentru persoanele fizice?

I.P.: Se foloseşte vechea bază de date, care, contrar normelor legislaţiei în vigoare, nu s-a actualizat demult. Fiind şef al IFPS nu o dată am informat oficial despre aceasta conducerea Ministerului Finanţelor.

„I”: Şi atât?

I.P.: Ce îmi rămânea să fac? Serviciul Fiscal de Stat (SFS) nu administrează impozitul pe bunurile persoanelor fizice. Pentru gestionarea acestuia în fiecare Primărie există perceptori, care nu fac parte din personalul SFS. Din acest motiv, despre problemele existente al informat conducerea Ministerului, care este responsabilă de elaborarea şi promovarea politicii fiscale.

De altfel, drept argument am exemplificat prin impozitul pe lux în alt sens: dacă statul poate găsi careva rezerve financiare, atunci oare nu ar fi mai raţional de a le folosi pentru elaborarea noilor instrumentare automatizate pentru administrarea impozitelor existente, care în totalitatea lor au mai mare importanţă în veniturile bugetului şi unde sunt rezerve considerabile la achitarea acestora? Or, dacă în statele Europei de vest şi din America de Nord evaziunea fiscală, conform estimărilor experţilor internaţionali, constituie circa 10%, atunci în Moldova acest indice depăşeşte 45%.

Politica fiscală extensivă, spre diferenţă de cea intensivă, este ceva depăşit, iar implementarea acestor instrumente ar contribui la extinderea bazei impozabile a tuturor impozitelor şi sporirea eficienţei administrării fiscale per ansamblu, în primul rând, a taxei la valoarea adăugată (TVA). Aceasta, la rândul său, ar fi dus la majorarea încasărilor fiscale la Bugetul public naţionale din impozitele actuale.

Referitor la evaluarea calităţii proiectului legii privind bugetul de stat pentru anul 2016, aici este dificil de a comenta ceva, deoarece marea parte a deficitului bugetului (peste 4 mlrd. lei) urmează a fi achitată din contul asistenţei partenerilor externi de dezvoltare. Însă care aceasta va fi – deocamdată nu se ştie. Vom vedea concluzia Misiunii Fondului Monetar Internaţional, care a sosit în RM doar într-o nouă vizită de informare.

De asemenea, legea bugetului de stat, ca şi în anii precedenţi, este folosită pentru aprobarea unor anumite norme ale politicii fiscale, ceea ce este inadmisibil. Un exemplu elocvent este aprobarea prin aceasta a elementelor impozitului privat (obiectului, subiectului, ratelor, termenilor de achitare, preferinţelor – „I”), deşi în legea bugetului ar trebuie indicate doar sursele de venit şi repartizarea acestora, iar nuanţele fiscale trebuie să se reflecte în Codul fiscal (CF).

Situaţie similară avem şi cu bugetul asigurării sociale de stat. Deşi, acolo aceasta este cu mult mai dificilă, deoarece la moment lipseşte actul legislativ care reglementează procedura încasărilor la fondul social. Nici în viitorul apropiat nu se prevede adoptarea acestuia.

„I”: Totul este atât de grav?

I.P.: Cu părere de rău. Dar aceasta durează deja de zeci de ani. Consider că astăzi s-a creat un moment favorabil pentru ca membrii Guvernului să-şi asume responsabilitatea pentru adoptarea paşilor de stat nepopulari, dar necesari, pentru înlăturarea acestor omisiuni şi realizarea reformelor fiscale radicale. În primul rând – revizuirea structurii impozitelor actuale şi preferinţelor fiscale, precum şi finalizarea reformei serviciului fiscal.

Partea II. Cifra impozitelor, taxelor şi plăţilor trebuie redusă

„I”: Câte impozite astăzi trebuie achitate?

I.P.: Dacă am analiza clasificarea bugetară, atunci ne putem convinge că cifra diferitor impozite, taxe şi altor plăţi depăşeşte 100. Multe dintre acestea în prezent sunt aplicate ilegal, deoarece lipseşte baza legislativă de rigoare. Pentru a le conferi valoare legislativă, acestea anual sunt promovate prin legile bugetului de stat sau prin acte legislative de sector, dar nu sunt introduse prin Codul fiscal.

Lista diferitor plăţi este vastă. Suma totală a acestora abia de trece de zeci de mii de lei, atunci când administrarea acestora costă mult mai mult. Adică, nu te costă pielea cât dubala! Referitor la reforma administrării fiscale consider că comentariile sunt de prisos. Moldova, probabil, este unicul stat din lume care întreţine o structură atât de ineficientă şi de depăşită.

„I”: Din ce se formează cheltuielile de administrare a acesteia?

I.P.: Din cheltuielile de elaborare a programelor pentru administrarea lor, de întocmire a formelor declaraţiilor, salariului angajaţilor implicaţi în procedura de evidenţă şi administrare a plăţilor. Ţin să menţionez că majorarea covârşitoare a impozitelor şi plăţilor sunt incluse în cheltuielile întreprinderii, astfel micşorând baza impozabilă pentru calcularea impozitului pe venit.

S-a calculat demult că partea leului din toate încasările la bugetul public, peste 90%, revin doar unui număr de 9 impozite şi plăţi mari. Concomitent, este necesar de a revizui spre diminuare şi cifra taxelor locale.

O altă problemă care necesită a fi soluţionată este conferirea contribuţiilor obligatorii (plăţile la fondul social şi fondul de asigurare medicală – „I”) a statutului de impozite. Şi nu doar să fie redenumite, ci să fie elaborate şi aprobate actele normative de rigoare, care conţin aspecte ale politicii fiscale, precum şi administrarea lor. Acestea sunt necesare cel puţin pentru ca agenţii economici să-şi poată planifica în perspectivă activitatea, reieşind din prevederile metodologice, nu din bugetele anuale. Businessmenii nu ştie care vor fi ratele contribuţiilor în anul curent, deoarece nu au fost adoptate bugetele corespunzătoare, atunci când planificarea activităţii întreprinderilor este necesară cel puţin pentru câţiva ani înainte. Cum să procedeze în aşa situaţie agenţii economici?

„I”: Să se conducă de legile din anul precedent, cum se spune în art.131. din Constituţia Republicii Moldova.

I.P.: Nu te poţi ghida pe toate aspectele. Spre exemplu deoarece în acest articol lipseşte sintagma de „asigurare medicală”. Respectiv, în 2016 nu pe toţi conduce de legea asigurării medicale pentru anul 2015, deoarece este NECONSTITUŢIONAL! Care sunt garanţiile că Curtea Constituţională nu se va preocupa de ignorarea atât de evidentă a postulatului constituţional!.

Pentru ca pe viitor să evităm acţiunile ilegale, este necesar de urgenţă de a adopta noi acte legislative, care ar reglementa politica statului în aceste segmente bugetare. Iar din moment ce controlul calculării şi achitării în termen a contribuţiilor la Fondul asigurării sociale şi la Fondul de asigurare medicală ţine de obligaţia serviciului fiscal, atunci ar fi mai raţional ca acestea să devină parte componentă a Codului fiscal. Aceasta ar face claritate şi pentru investitorii străini, care nu înţeleg de ce unele contribuţii obligatorii, care nu sunt impozite, sunt calculate drept povară fiscală?

Avem nevoie şi de reforma decentralizării sistemului financiar. Totodată, decentralizarea nu trebuie percepută ca formare a de noi structuri administrative teritoriale. Altfel vorbind, aceasta nu înseamnă fragmentarea administraţiei fiscale, conţinând în paralel la nivel central – SFS, iar la cel local – structuri suplimentare, colectori de impozite locale. În opinia mea, decentralizarea sistemului financiar, dimpotrivă, înseamnă reducerea organelor publice centralizate ale puterii şi renunţarea la formarea unităţilor noi în teritoriu. Astăzi, spre exemplu, plăţile la fondul social sunt administrate de două structuri de stat: Casa Naţională de Asigurări Sociale şi SFS. Astfel, în noua lege privind impozitele sociale, pentru a evita dublarea funcţiilor, trebuie puse toate punctele pe „i”.

Dacă SFS este în stare să asigure colectările la bugetul de stat, la bugetele unităţilor teritoriale – fondurile de asigurare socială şi medicală, atunci el poate administra taxele şi la nivel de primării, prin structurile existente, folosind eficient sistemul informaţional al SFS. Astăzi, la necesitate, putem obţine raportul privind impozitele şi taxele încasate la fiecare primărie a satului sau municipiului, la fiecare pretură a Chişinăului. Vreau să spun că în ţară au fost create premise reale pentru ca de administrarea impozitelor şi taxelor încasate la bugetele de toate nivelele să se ocupe un singur organ de stat.

Dar, cu regret, în prezent în mediul rural şi urban de colectarea a doar două tipuri de impozite - funciar şi de venit, se ocupă practic tot atâţia perceptori, cât şi angajaţi ai SFS. Totodată, colectorii funcţionează primitiv, continuând să completeze manual evidenţa contribuabililor şi plăţilor, deoarece lipseşte o bază automatizată. Totodată, pentru confiscarea bunurilor în contul neachitării impozitelor, precum şi pentru explicaţii metodologice, sunt implicate organele fiscale teritoriale.

Actualele posibilităţi informaţionale ale SFS permit reducerea cifrei perceptorilor. Aceasta ar putea deveni un aport financiar real la presupusa reformă a sistemului organelor publice. Datorită reducerii de personal s-ar putea fortifica SFS: în plan uman, material-tehnic şi salarial. Ultimul aspect este deosebit de actual. SFS este unicul serviciu de eficienţa activităţii cărui depinde starea financiară a ţării, a ministerelor, altor instituţii bugetare. Astfel este necesar de a lua de urgenţă decizia de atestare a angajaţilor SFS, oferindu-le un nivel de remunerare demn. În acest mod, vor apărea oportunităţi reale pentru a invita la muncă în organul fiscal specialişti calificaşi şi, în primul rând, contabili capabili de a spori eficienţa activităţii serviciului fiscal, asigurând astfel majorarea încasărilor la buget. (Continuarea interviului în următoarele buletine de ştiri ale agenţiei „INFOTAG”).