Tineri „MAIB studio Avanti”

Interviu

​MOLDINCONBANK CONSULTĂ O BANCĂ STRĂINĂ REFERITOR LA ATRAGEREA UNUI INVESTITOR STRATEGIC

21 iunie, 2016
<mt_str50>

Acționarii Moldindconbank (MICB) sunt gata să cedeze controlul asupra băncii unui investitor străin, pe care îl caută cu ajutorul unui consultat în persoana unei bănci din Europa de Vest. Într-un interviu pentru directorul agenției „INFOTAG”, Alexandru Tanas, vicepreședintele MICB, Victor Cibotaru, vorbește despre situația de la bancă, sarcinile managerilor și politicile băncii, menite să-i asigure o dezvoltare sustenabilă și dinamică.

Partea I. O unitate specială a MICB studiază viitoarele riscuri

„I”: Domnule Cibotaru, venind pentru a doua oară la Moldindconbank, puteți compara, spre exemplu, atitudinea regulatorului de atunci și de acum. S-a schimbat ceva?

V.C.: De atunci cerințele față de sistemul bancar s-au extins. Dacă să zicem, ne uităm la normele prudențiale, cerințele pentru suficiența capitalului, riscurile, divulgarea informației, atunci vom vedea o complet altă bancă. Astăzi, așa zisele departamente compliance - responsabile de gestionarea riscurilor, sunt, probabil, principalele unități într-o bancă modernă.

„I”: Nu departamentul de credite?

V.C.: Nu. Astăzi cu mult mai importantă este analiza profundă și calcularea riscurilor clienților și a tuturor procedurilor din interiorul băncii. Anume din acest considerent MICB, care își propune să se dezvolte durabil și dinamic, trebuie să dispună de aceste elemente în politica sa. Noi suntem a doua bancă din RM care dispune de asemenea departament special. Sarcina principală a sa este de a urmări vigilent procesele din interiorul băncii și, totodată, cât mai profund să analizeze posibilele riscuri la care poate fi supusă banca.

„I”: În statele economic dezvoltate se recurge la politica de „slăbire” și „facilitare”, ajutând băncile, asigurându-le cu lichidități suplimentare. Cât de actuală este asemenea metodă pentru Moldova?

V.C.: Nu doar ajută, dar la propriu salvează. În momentul în care au apărut primele cazuri de „facilitare financiară” a apărut noțiunea de „too big to go bankrupt” (prea mare pentru a falimenta). Acest fenomen întotdeauna a fost propriu piețelor financiare, când statele sunt într-o situația dificilă, care îi obligă să decidă pe cine și, cel mai important, cum să ajute. Uneori este extrem de dificil de a face o alegere, care nu este deloc diversificată - sau prăbușești sistemul, sau accepți așa-zisa „variantă ușoară”. Or, ce reprezintă „scutirea cantitativă”? Aceasta este cumpărarea VM activelor băncii, care la moment nu au un cumpărător pe piață. Dar, din altă parte, asemenea vărsări de „lichidități” în instituțiile financiare au un singur scop - susținerea băncilor în perioade dificile pentru ele, când se agravează situația economică, motiv din care numeroși agenți economici întâlnesc dificultăți la producerea și comercializarea mărfii, ceea ce influențează la direct executarea angajamentelor față de banca-creditoare.

„I”: În perioade de criză toți se „retrag”, în asemenea momente fiind greu, practic imposibil, să vinzi ceva.

V.C.: Când economia crește, aceasta este piața vânzătorului, iar când economia scade - piața devine a cumpărătorului. În momentul în care cumpărătorul iese pe piață cu bani, el devine înconjurat de vânzători gata să-i propună active. Dar, în orice caz, aceasta este o strategie cu mult mai sigură de lucru, decât să ai valori ale emitenților care înseamnă doar cifre în conturi. Astfel, orice împrumut bancar în Moldova, dacă nu a fost acordat cu grave devieri de la regulament, este asigurat cu un gaj. Dacă vorbim despre banca noastră, atunci la noi majoritatea creditelor fac parte din așa-zisa categorie „de lucru”.

„I”: Cum apreciați starea sectorului financiar-bancar al RM, care se află în vizorul partenerilor externi, în special al FMI și Băncii Mondiale?

V.C.: Economia RM în anul 2015 a ajuns în prag de recesiune, când scăderea PIB a constituit 0,5%, deși în primul semestru s-a înregistrat o creștere de 4,5%, plus caracterul creșterii din primul semestru. Nu îl putem considera pur economic, deoarece creșterea a fost obținută grație componentei financiare, formată de căderea substanțială a monedei naționale. Personal, întotdeauna am fost de părere că în RM nu poți spera la o creștere economică bazată pe cursul leului. În Moldova trebuie să existe o stabilitate relativă a cursului valutei naționale, ceea ce BNM și face cu succes în ultima perioadă. Este înțeles că băncile sunt la direct dependente de situația pieței. Acum doi ani creditele erau folosite pe larg, iar astăzi creșterea acestui indice a încetinit, se dezvoltă linear: câte credite oferim, cam tot atât ne este returnat. Aceasta ţine de situația din economie, atitudinea și reacția oamenilor la criză. Clientul ia un credit sau pentru investiții, pe care le face pentru o viitoare cerere pe termen lung, sau pentru „capitalul de lucru”, pentru o cerere scurtă. Nici una, nici altă în prezent pe piață nu se atestă.

Partea II. Salvarea celor care se îneacă este în mâinile celor care se îneacă!

„I”: În asemenea situaţia pentru mediu de afaceri sunt importante accesibilitatea finanţării, termenii, costurile.

V.C.: Şi aceasta are un rol important deoarece dobânzile la credite, începând cu mijlocul anului 2015, au crescut considerabil. Până a creşte acestea erau la nivel de 11-12%, dar din august a început procesul de creştere, când indicele mediu pe sistem a atins 18-19%. Pentru toţi participanţii pieţei este clar ce a provocat şi dictat această creştere – înăsprirea politicii monetare, care s-a produs atât de rapid încât nici nu a fost analizată. Rezervele obligatorii au crescut până la 35%, când fiecare leul este plasat de bănci la BNM. Rata de bază, cu care băncile putea face plasări la BNM, a constituit 19,5%, iar la VMS ale Ministerului Finanţelor dobânda atingea 26% şi mai mult. Acum situaţia ia o întorsătură inversă – spre îmbunătăţire şi favorizarea businessului. BNM deja de patru ori consecutiv reduce indicele ratei de bază, dar, totodată, nu schimbă rezervele obligatorii. Probabil, deoarece vrea să se asigure de direcţia în care merge situaţia, că asanarea economiei şi a situaţiei agenţilor economici este reală. Cred că BNM va reduce indicele rezervelor doar atunci când va vedea că băncile necesită resurse creditare. Deocamdată însă nu se atestă cerere.

„I”: Având în vedere „izolarea” pieţei financiare a RM, este oare necesară „facilitarea”, când atât băncile, cât şi clienţii lor, întâlnesc dificultăţi din cauza regresului din economie, reducerea consumului, importului şi exportului?

V.C.: Aş spune că salvarea celor care se îneacă este în mâinile celor care se îneacă. Sună dur, dar asta este realitatea. Rolul BNM trebuie să constea în asigurarea monitorizării permanente a pieţei, şi disponibilitate în orice moment să se implice imediat în situaţie, atunci când consideră că ceva nu este aşa cum trebuie să fie.

„I”: Din propria experienţă, doar din cauza situaţiei din economie clienţii manifestă simptome de „suspendare”, când nu se încadrează în termenii de returnare a creditului şi dobânzii aferente?

V.C.: Din experienţa personală ca bancher şi producător consider că în business apar probleme când proprietarii sau managerii afacerii nu-şi evaluează real forţele şi posibilităţile, supraestimându-le, ceea ce se depistează la apariţia primelor, celor mai mici şi nesemnificative probleme. Este bineînţeles că întotdeauna doreşti să se dezvolţi mai rapid şi să câştigi mai mult. Dar când oamenii încep necugetat şi fără a analiza riscurile să cheltuieşti capitalul curent pentru investiţii, construind, în cel mai bun caz, noi hale sau instalând linii de producere moderne şi costisitoare, iar în cel mai rău caz, cumpărând case şi maşini luxoase, atunci ei inevitabil vor avea probleme financiare. Ţin să menţionez că cererea nu scade brusc. Dinozaurii nu au dispărut timp de un an. Clima se schimbă lent, astfel că toţi cei care se acomodează la schimbări, de regulă, supravieţuiesc. Dar cei care nu o fac, cât de trist nu ar fi, dispar. Totodată, aceasta priveşte toate tipurile de activitate. În orice domeniu de activitate este extrem de important şi necesar ca o parte din bani să fie folosită pentru a analiza situaţia din interiorul întreprinderii, băncii, ţării, regiunii, pentru a face concluzii corecte la luarea deciziilor importante.

„I”: Intenţionat evitaţi să răspundeţi la întrebarea privind politica de „facilitare” a regulatorului.

V.C.: În orice situaţie de forţă majoră ar fi bine dacă statul sau instituţiile sale s-ar implica în situaţie şi cu adevărat ar ajuta. Dar asemenea ajutor trebuie examinat prin prisma posibilităţilor statului. Deoarece statul în mare parte este un fel de ghişeu de ajutor reciproc. Dacă nimeni nu contribuie cu bani, ci doar vrea să ia, atunci nu ai de unde primi ajutor. Funcţiile statului sunt specifice şi nu trebuie s se rezume la ajutorarea celor care şi-au cumpărat Mercedes sau o casă confortabilă, lăsând colectivul fără salarii. De regulă, toţi cei care îşi calculează afacerea tind să ţină cont de posibilele riscuri, nu ajung brusc într-o situaţie grea. Ajutorul statului pentru agenţii economici nu este prioritar şi de aceasta în nici un caz nu trebuie să învinovăţim statul.

„I”: Ce, în limitele admisului, puteţi spune despre diagnosticul al Moldindconbank, trecut şi de două alte bănci din ţară?

V.C.: Acestor trei bănci le revin 2/3 din piaţă. Recomandările instituţiilor financiare internaţionale pentru regulatorul băncii, referitor la raţionalitatea analizei la cele trei bănci de top din ţară, după frauda bancară, sunt asemenea zicalei pe cine l-a ars păsatul suflă şi în apă rece. Sistemul bancar nu acceptă codeală neprofesionistă în jurul său. În mare parte, de incidentul de la cele trei bănci trebuie să se ocupe BNM şi organele de anchetă, precum şi specialiştii şi profesioniştii. Iar când despre aceasta începe a vorbi oricine vrea, punând diagnostice sistemului bancar per ansamblu şi unor bănci în parte, nu este bine. Orice agent economic, cu atât mai mult bancă, este sensibil şi chiar suferă când este atacat informaţional. Din păcate, nimeni dintre cei care pun diagnostice pripite băncile şi sistemului bancar nu ţin cont de parametrii şi indicii principali. Deoarece dacă ne uităm la indici atunci vom vedea că sistemul bancar din Moldova este sănătos. Ce vreau să spun, vorbesc, în primul rând, despre suficienţa capitalului: dacă are banca suficiente resurse proprii pentru a acoperi posibilele pierderi din perioadele viitoare.

Partea III. Lichidităţile băncilor depăşesc dublu normativul regulatorului pieţei

„I”: Şi banca dispune de ele?

V.C.: Dacă ne vom uita la aceşti indici ai băncilor din RM, atunci vom vedea că la toţi suficienţa capitalului depăşeşte 20%, deşi normativul acestui indice important, stabilit de BNM, este de 16%. În prezent lipseşte o viziune comună asupra indicelui „suficienţei capitalului”. De exemplu, cerinţele actuale ale Comitetului Basel faţă de acesta sunt de 8%. Dar pe timp de criză multe bănci din Europa aveau suficienţa capitalului la nivel de 4-5%.

Şi încă un moment important – indicele lichidităţilor pe sistemul bancar. În prezent acesta depăşeşte 40%, în regulamentul BNM fiind 20%, iar normele internaţionale prevăd un indice şi mai mic. Dar autorii diagnozelor dubioase fac concluzii pe termen lung, fără a se trudi să vină cu argumente, ceea ce doar induce pe mulţi în eroare.

Aici este important şi un alt aspect al problemei. Noi înţelegem că piaţa „stagnează”. Astfel că şi banca trece la o politică extrem de conservativă în ceea ce priveşte evaluarea riscurilor. Noi acum ne apreciem posibilele pierderi, formând pentru orice eventualitate un bun airbag. Pentru aceasta se cheltuieşte practic tot profitul acumulat. Fondul de risc, pe care în prezent îl formăm la bancă din contul profitului, reprezintă pentru MICB acel tampon important şi necesar. Noi înţelegem perfect că la orice „lovitură” neprevăzută, acesta ne va permite să atenuăm consecinţele.

„I”: Consiliul şi conducerea Moldindconbank sunt în căutarea unui investitor strategic, atunci când pe piaţă nu este cea mai bună situaţie pentru aceasta, după cum aţi spus, este vremea „cumpărătorului”, nu a vânzătorilor. Banca este impusă de situaţie să o facă sau este realizarea strategiei proprietarilor MICB?

V.C.: Sistem bancar din Moldova s-a format din două direcţii – în baza băncilor deja existente şi instituţiilor financiare noi create în ţară. Totodată, capitalul băncilor creşterea graţie profitului nerepartizat şi a noilor emisiuni de acţiuni, care preponderent se procurau, de regulă, de agenţii economic clienţi ai băncii, parţial de persoanele fizice, precum şi nerezidenţii din statele apropiate. Partenerii nu vorbesc la direct despre aceasta, dar dau de înţeles cum trebuie să fie acţionarii astăzi, pot fi ei acceptaţi.

Astăzi toţi acţionarii trebuie să fie acceptaţi de regulatorului pieţei, indiferent de cota parte pe care o deţin în capitalul băncii. Se consideră de dorit şi cel mai acceptabil ca acţiunile aşa-zişilor acţionari neinstituţionali, care la început au participat activ la dezvoltarea băncilor din RM, să treacă în gestiunea marilor structuri bancare din Europa, organizaţiilor financiare internaţionale sau fondurilor de investiţii. Îmi pare că prezentând şi conştientizând asemenea perspectivă, proprietarii Moldindconbank au ajuns la concluzia privind raţionamentul identificării unui investitor strategic pentru MICB.

„I”: Şi cum ei îşi propun să o facă?

V.C.: Aici cele mai probabile sunt două modalităţi: sau un grup de acţionari formează pachetul majoritar de acţiuni şi îl vinde unei bănci occidentale mari, sau proprietarii MICB iau decizia privind o emisiune suplimentară de acţiuni, special destinată, de exemplu, pentru a fi cumpărată de un fond de investiţii sau o bancă străină.

„I”: Dar acum pe piaţă este vremea „cumpărătorului”.

V.C.: Da, aşa este şi acţionarii Moldindconbank o înţeleg perfect. Dar aceasta nicidecum nu înseamnă că în prezent nu trebuie să căutăm un investitor pentru bancă. Astăzi piaţa este rea, dar totul se schimbă, şi mâine piaţa moldovenească se va îmbunătăţi, respectiv, va fi mai atractivă pentru investitori. Anume fiind axaţi pe îmbunătăţirea şi asanarea situaţiei din economia RM noi astăzi lucrăm intens concomitent cu câteva instituţii financiare de autoritate din Europa de Vest. Noi purtăm negocieri ca acestea să accepte rolul de consultaţi financiare în procesul de vânzare a pachetului majoritar al MICB sau singuri să devină membri ai băncii. În paralele, noi comandăm propriul audit, pentru a afla valoarea reală a activelor noastre.

Pe acest segment de timp, managerii Moldindconbank au două sarcini importante. Prima este de a finaliza cu succes negocierile privind identificarea unui consultat financiar pentru atragerea investitorului MICB. A doua – de a realiza diagnosticul şi evaluarea valorii băncii, care va arăta nivelul de calitate a acestui activ. Nu exclud că la finele diagnosticului vom pregăti un plan special, realizarea cărui va contribui la sporirea calităţi activului, ceea ce va influenţat pozitiv valoarea băncii.

Commentarii [ 7 ] adaugă comentariu

  1. 2016.06.21 14:31 Efim
    El stie prea mult nu stiu de ce nu povesteste despre asta in interviu?
  2. 2016.06.21 14:35 Simion
    Dl Cibotaru este bun profesional, el bine stie si afacere, si sistemu bancar...
  3. 2016.06.21 14:44 David
    Bravo dl Victoer, stategia este corecta...
  4. 2016.06.21 14:45 Vladimir
    Ce tinar el arata!
  5. 2016.06.23 18:06 Svetlana
    Cu asa banca ei pot sa gasesc investitor si strategic si bun.
  6. 2016.06.24 13:09 Stanislav
    Este foarte si foarte bine ca la MICB acuma managerii sunt puternici...
  7. 2016.06.25 15:21 Ana
    Prea mult pretu ei dau pentru a schimba situatia la MICB.

adaugă comentariu

  • nume
  • email
  • mesaj
Multumim!
Comentariul dvs. va fi publicat după aprobarea administratorului.
Credit-Profit

Для просмотра содержимого этого блока Вам необходимо установить flash-player

 фотографии Молдова архив photo moldova archive