ÎNCOTRO LUMEA POST-PANDEMICĂ?

prof.univ. Ding Chao，Universitatea de Studii Străine din Beijing.

sursa: Revista Contemporanul.

De câteva luni bune, Covid-19 lovește necruțător lumea întreagă, cu unde propagate în peste 210 țări și regiuni, producând pagube uluitoare societății umane. Virulența microbilor, rapiditatea și aria extinderii, dificultatea prevenirii și a controlului, gravitatea consecințelor, sunt toate fără precedent în cele trei sferturi de veac de după război. Conform statisticilor OMS, până la 4 iunie 2020, ora 10.00, ora locală din centrul Europei, numărul cazurilor de infectare cu Covid-19 a ajuns la 6.332.225, iar cel al morților e de 378.222 (ambele cifre nu includ China). Aceste cifre dramatice cresc de la o zi la alta. OMS-ul avertizează că pandemia ar putea face oricând un brusc ascendent, că nu e de presupus încă o coborâre continuă și e posibilă apariția celui de-al doilea val. Coronavirusul de tip nou a schimbat nu numai viața oamenilor, a avut un impact uriaș asupra economiei din toate țările lumii, agenerat, în mod spectaculos, desfaceri în configurația politică mondială. Globalizarea este blocată datorită unor politici și manipulări de anti-globalizare și de protecționism în comerțul internațional, făcând ca nivelul de deschidere și cooperare între unele state să scadă vertiginos dacă nu chiar să se stopeze. Confruntările militare se intensifică în mai multe zone ale lumii. Diferendele, contradicțiile și conflictele ce existau în unele țări au fost acum catalizate, cu urmări grave ca xenofobia și rasismul, apărute din nou, la scară teribilă, ceea ce a dus la manifestații, conflicte interetnice și tulburări sociale de amploare. Care va fi destinul omenirii? Cum se va reconcilia lumea în fața acestor provocări și crize care stau în calea guvernării globale spre reașezarea economiei și ordinii mondiale? Acestea sunt probleme majore puse în epoca post-pandemică oamenilor politici, gânditorilor, economiștilor, intelectualilor de pretutindeni, devenite, în același timp, îngrijorări sociale, strâns legate de viața celor mai mulți oameni.

Ce s-a întâmplat, de fapt, în China, focalizată mereu de toată lumea în pandemia cu Covid-19? N-ar fi rău să aruncăm o privire în urmă asupra câtorva momente semnificative. În decembrie 2019, la Wuhan, reședința provinciei Hubei, au fost înregistrate primele cazuri de pneumonie inexplicabilă în urma monitorizării Centrului de Prevenire și Control ale Bolilor din municipalitate, iar Comitetul Sănătății a dat, în aceeași lună, o circulară de urgență către spitalele și instituțiile medicale din circumscripție pentru tratamentul bolnavilor de această boală acută. Începând cu data de 3 ianuarie 2020, autoritățile chineze informează în mod activ și regulat OMS, statele implicate, alte organizații regionale, zonele Hong Kong, Macao și Taiwan ale Chinei, despre evoluția epidemiei și măsurile de combatere luate. Asemenea demersuri reprezintă, fără îndoială, o atitudine proactivă, prundentă și de mare responsabilitate, mai ales, în situația în care lipsește o cunoaștere suficientă asupra unui virus nou. La 5 ianuarie a fost dat publicității primul comunicat de către OMS privind cazurile de pneumonie de origine necunoscută de la Wuhan. La 9 ianuarie, comisia specialiștilor de evaluare din partea Comitetului Național al Sănătății a dat publicului informații patogenice despre pneumonia apărută, agentul patogen fiind, după primele cercetări, un coronavirus de tip nou. În același timp, au fost împărtășite cu OMS informațiile, ca și primele rezultate obținute în urma lucrărilor de laborator. De la 23 ianuarie, ora 10.00, s-au închis toate aeroporturile, gările și drumurile de acces de la Wuhan, acestea aveau să se redeschidă, după măsurile de autoizolare, abia la 8 aprilie. Prin 76 de zile de carantină, cu imense sacrificii locale, China a reușit să blocheze efectiv răspândirea epidemiei în țară, astfel încât numărul celor infectați s-a redus cu sutele de mii, fapt prin care s-a câștigat un timp de neprețuit pentru combaterea Covid-19 în China și în întreaga lume, s-au acumulat experiențe vitale pentru prevenirea și controlul pandemiei. Până la 20 martie China a declarat și trimiterea unor ajutoare la 82 de state, OMS și Uniunea Africană.

Măsurile luate în China, complexe, riguroase și consecvente în cel mai înalt grad, au dat dovadă de o eficacitate evidentă și sunt apreciate din ce în ce mai mult pe plan internațional. Dar odată cu izbucnirea pandemiei în mai multe puncte și răspândirea rapidă în lume, unele forțe politice occidentale și conjuncturale, concertate în presă, au lansat numeroase acuzații, denigrări, atacuri la adresa Chinei, fie din prejudecăți ideologice, fie din cauza presiunilor iscate din situația internă cvasi-pierdută de sub control din unele țări sau din cauza vechilor metehne de sorgine populistă, discriminare rasială..., fără să aibă în vedere realitatea din China. Putem constata, totuși, mai multă obiectivitate și spirit rezonabil în opiniile unor politicieni sau savanți de reputație internațională. De exemplu, Francis Fukuyama, istoric american de origine japoneză, făcând analiză în The Thing That Determines a Country’s Resistence to the Coronavirus, arată că „The major dividing line in effective crisis response will not place autocraciase on one side and democracies on the other” (linia de mare divizare în răspunsul efectiv față de criză nu va pune autoritatea pe o parte și democrația pe cealaltă, în The Atlantic, March 30, 2020). Alfons Labisch, academician, cunoscut specialist în istoria medicinii din Germania, arată, într-un interviu cu prof. Li Xuetao, că actele prin care se urmăresc anumite scopuri politice sub numele de antipandemie, indiferent în ce societate s-ar întâmpla, trebuie demascate. Sunt și acestea epidemii, iar apariția lor în contemporaneitate nu e de mirare, întrucât o epidemie poate fi adesea politizată. Dar oricum, trebuie să credem că, prin eforturile comune ale întregii omeniri, o asemenea epidemie politică ce amenință omenirea va fi controlată într-un viitor previzibil. (Guangming Ribao, 21 mai)

Istoria omenirii este un proces de cunoaștere și ameliorare continuă. Această cunoaștere a Naturii este extinsă și aprofundată mereu, vizează descifrarea misterelor necunoscute din univers și implică, în același timp, eforturi susținute pentru identificarea unor modele de guvernare socială, corespunzătoare dezvoltării economiei și nivelului forțelor de producție. Opțiunea unui stat pentru sistemul și calea lui de urmat depinde esențialmente de voința poporului, iar viabilitatea lor este condiționată de măsura în care aceste pârghii sociale reprezintă interesele celor mai largi mase populare. După izbucnirea epidemiei cu Covid-19 la Wuhan, pentru viața, sănătatea și siguranța oamenilor, puse pe primul loc, au fost luate, de la Guvernul central până la nivel teritorial, o serie de măsuri preventive și de control, fiind găsit tratamentul potrivit. Din sistemul național medical au fost mobilizați peste 42.000 de medici și surori medicale în sprijinul minicipiului Wuhan și al altor zone afectate din provincia Hubei. Luptând pe linia întâi, ei s-au confruntat cu cele mai dificile momente în tratarea bolnavilor, trecând, în nenumărate rânduri, dincolo de unele limite din medicină. Până la 12 aprilie 2020, numai în provincia Hubei au fost vindecați peste 3.600 de bolnavi de Covid-19 cu vârsta de peste 80 de ani. După ce epidemia a fost luată sub control, în China s-a acordat o mai mare importanță consolidării domeniului de asigurare și îmbunătățire a vieții poporului, cu măsuri concrete de ajutor și sprijin, date celor aflați la nevoie, cu o prioritate strategică pentru crearea locurilor de muncă, s-a impus întărirea punctelor slabe spre accelerarea dezvoltării sistemului de sănătate publică, mai ales, prin legiferare și reajustarea unor mecanisme manageriale. Bazat pe conceptul de dezvoltare, având ca centru poporul său, sistemul social și cel legislativ din China se potrivesc cel mai bine situației, demonstrând un mare avantaj și o puternică viabilitate.

„Nu renunțăm la nici o viață”, iată credința și practica cu cea mai mare forță și omenie, manifestată în lupta anti-epidemică din China. Această idee de Viață, mai presus de orice, este și una dintre valorile universale ale omenirii. Asta m-a făcut să-mi aduc aminte câteva filme care au rulat cândva în România, China și alte țări, zguduitoare pentru marele public: Explozia de Mircea Drăgan (1970), The Cassandra Crossing de George Pan Cosmatos (1976) și Saving Private Ryan de Steven Allan Spielberg (1998), și alte opere literare și de artă, desigur, toate, puternice argumente în abordarea sensului vieții. Această tradiție valorică poate fi urmărită în Europa până în epoca aristotecă, fiind, apoi, o componentă esențială în creștinism și umanism. În antichitatea chineză, încă de prin secolul al X-lea î.Hr., a fost formulat conceptul „obștea e baza unui stat, iar odată consolidată, statul e în pace” (Shangshu – Cartea documentelor). După filosoful taoist Liezi (circa 450-375 î.Hr.), „între toate ființele date de natură doar omul este cel mai de preț”. Deviza noastră de azi „poporul și viața sunt mai presus de orice” este tocmai continuarea acestei idei tradiționale centrate pe importanța poporului. Am putea spune că prin aceasta se testează atitudinea elementară a unui stat, luată în guvernarea societății, și, mai cu seamă, în fața unor calamități, se probează concepția de guvernământ și capacitatea de gestionare a crizei, premisă fundamentală pentru continuitatea existenței umane în viitor.

Din trecutul iustinian până prezent au fost înregistrate: ciuma, variola, pojarul, holera, malaria, SIDA, Ebola, SARS, gripe de tot felul..., lăsând în memoria colectivă a omenirii umbre înspăimântoare. Situații catastrofale, create la scară largă, de boli și pandemii, vor fi și în viitor, căci tocmai aici se văd caracteristicile virusului, care atacă fără limite, mecanismul de transmitere și contaminare fiind de mare complexitate. Vivere militare est, cum spune Seneca, va fi o stare ce ne însoțește permanent viața.

Pandemia cu Covid-19 n-a trecut încă, cifrele negre saltă zilnic îngrozitor, valurile de revoltă împotriva discriminării rasiale se întrec în intensitate în multe orașe de pe mapamond. Într-o epocă post-pandemică, concurențele strategice și confruntările între marile puteri se intensifică tot mai mult, comunitatea internațională își duce existența sub semnul unor mari prefaceri. Virusul din natură amenință sănătatea și viața omului, iar cel politic provoacă noi neînțelegeri între națiuni și popoare, sfâșiind umanitatea. Lumea de azi are mai mult ca oricând nevoie de înțelegere și respect reciproc, de solidaritate și unitate, ca să gestioneze și să rezolve diferendele, cu eforturile concertate în acțiunile comune pentru același destin.

La deschiderea virtuală a celei de-a 73-a Adunări Mondiale a Sănătății ce a avut loc la 18 mai a.c., Xi Jinping, președintele Chinei, a făcut propuneri cuprinzând șase aspecte: 1) să se facă totul pentru controlul pandemiei și tratament; 2) să se valorifice rolul OMS-ului în combaterea globală a pandemiei; 3) să se furnizeze mai multe ajutoare țărilor din Africa; 4) să se întărească guvernarea globală în domeniul sănătății publice; 5) să se reia dezvoltarea economico-socială; 6) să se intensifice cooperarea internațională. De asemenea, președintele Xi a declarat cele cinci măsuri concrete care vor fi luate de China, acestea constând în: a) furnizarea de ajutoare internaționale în valoare de 2 miliarde de dolari americani într-o perioadă de doi ani, destinate combaterii pandemiei în țările afectate mai ales cele în curs de dezvoltare spre refacerea economico-socială; b) cooperarea cu ONU pentru înființarea în China a unui depozit-nod umanitar global de urgență în vederea asigurării lanțului de aprovizionare cu materiale anti-pandemice; c) crearea unui mecanism de cooperare cu 30 de parteneriate spitalicești sino-africane și accelerarea construirii sediului central al Centrului de Control al Bolilor din Africa; d) utilizarea vaccinului anti-coronavirus ca produs public global odată cu obținerea și darea lui în folosință, aducând contribuțiile Chinei la accesibilitatea și suportabilitatea vaccinului în țările în curs de dezvoltare; e) implementarea alături de membrii Grupului 20 a „Inițiativei privind amânarea temporară a achitării datoriilor țărilor cu cea mai mare sărăcie” etc. Aceste acțiuni au pus în evidență angajarea și rolul Chinei ca mare putere responsabilă în campania de combatere a pandemiei, precum și în guvernarea și dezvoltarea globală.

Unde se va îndrepta lumea în perioada post-pandemică? Pentru rezolvarea acestei probleme complexe și serioase, puse în fața tuturora și cu multiple incertitudini, se impune deschiderea pentru dialog și cooperare în spiritul respectului reciproc și al construirii unei comunități umane cu destin comun, contra prejudecăților politice și radicalismului de orice fel. În guvernarea globală sunt atât de necesare lumina în rațiune, puterea științei și a tehnologiei, dar și căldura dată de cultură și artă. Un leac pentru lumea de azi, un far pentru cea de mâine, poate le găsim și la Platon: Iustitia est virtus animae et societatis.